Am un bun prieten care la 15 ani s-a apucat de alegat. Timp de 2 ani alerga in fiecare seara pe drumul forestier care duce spre manastirea Voronet. Ajunsese sa fie destul de bun si avea rezistenta destul de buna. Primele concursuri, erau la nivel local si judetean, le-a castigat intr-un mod categoric insa la un concurs desfasurat in Satu Mare a fost putin umilit asa ca s-a hotarat sa se retraga. Insa… nu era usor. Solutia a venit de la sine: triatlon, mai ales ca era un inotator inascut iar mersul cu bicicleta era o pasiune mai veche. Au inceput sa apara si performantele, la un concurs de la Moscova reusind chiar sa se claseze pe podium. Satisfactia insa nu era aceiasi.
Recent, acum cateva luni si-a dat seama ca a renuntat prea repede la pasinuea lui alergatul si s-a hotarat sa se dedice doar acestui sport. Intr-o zi insa, cand era foarte fericit si transpirat dupa 10 km in 38 de minute a ajuns intr-un punct in care avea de ales: sa mai alerge 4 km, ca sa ocoleasca pana la urmatorul pod, sau sa treaca inot… A trecut inot pana pe partea cealalta.
foarte tare finalul.
pot sa inteleg ideea cu satisfactia mai mic, dar odata facute trebuie sa-ti asumi alegerile ca atare. si daca nu poti sa obtii atat cat sperai, poti sa alegi altceva. si sa-ti asumi si alteceva-ul.
cred ca asta e cel mai tare lucru citit vreodata la tine