Metrou. Eroilor. Castile in urechi, un scaun liber langa. Un barbat mirosind a alcool ieftin cu o plasa de rafie s-a pus langa mine. Il aud cu greu ca ma intreaba ceva. "Ala e un telefon?", indeptand mana spre ecran… Opresc muzica, repeta intrebarea, zic da, pornesc muzica, dau mai tare… Il aud insa in continuare cum incearca sa lege o conversatie: "Si cat ai dat pe el?". Il ignor. Il las sa creada ca nu aud. Nu se lasa. Tipa… "Mai mult de 20 de milioane?". Ignor in continuare… "Te intreb pentru ca vreau sa-i iau baiatului meu. Uite… i-am luat si o pereche de bocanci!", zise desfacand plasa de rafie si aratandu-mi ghetele. Prea mult pentru mine. Ma ridic si plec.
Nu prea mai comunicam. Ne e din ce in ce mai usor "sa vorbim" cu oamenii pe care nu ii avem aproape, daca avem ceva de spus deschidem messengerul, apasam cateva taste si ii avem "la capatul firului", trimitem un email scurt… Nu stiu cum sunteti voi dar eu unul nu am mai scris o scrisoare de mult. Mailuri trimit zilnic, multe mailuri dar nu zic nimic. Pe mess… stau toata ziua dar nu stiu cand am purtat o discutie constructiva ultima oara. Telefon… s-au dus orele petrecute pe fix sau entuziasmul centului pe minut.
De parca toate astea nu ar fi de ajuns, acum cand vrem sa scapam de povara "comunicarii" ne ascundem sub un post "personal" pe blog: scriem pentru toti si pentru nimeni.
Cred ca stiti cu totii ca daca prisma cu care se face dispersia are laturile prea mari frumosul curcubeu se trasforma intr-o banda alba.
dar care e raspunsul la intrebarea de ce suntem asa? sau si mai bine, de ce nu facem nimic ca sa nu mai fim asa?
pentru că e mai comod. scrii un post pe blog şi te-ai descărcat fără să faci efortul unei comunicări/comunicaţii personale, cu destinatar clar.
arunci trei vorbe pe messenger şi de multe ori, o dată ce ai închis fereastra ai şi uitat că ai „vorbit” cu persoana de la „celălalt capăt al firului”. şi pleci. fără să spui pa, fără să faci cu ochiul, fără să dai din cap a salut.
scrii un mail şi te aştepţi să ţi se răspundă inline. e mai simplu şi mai safe. nu trebuie să găndeşti în timp ce vorbeşti, poţi ascunde faptul că rumegi o replică în spatele unui caracter tastat ca să arate că „X is typing a message”
all in all, punem la punct interfeţe de comunicare inter-umană din ce în ce mai performante, dar calitatea implementării lor scade.. ca să mă exprim în termeni inginereşti.
pentru că e cald şi bine în spatele unui monitor, cu muzica răsunând cald din căşti sau dintr-un sistem 5.1
din păcate… 🙁
ai discutii constructive cu mine tot timpul, doar ca nu mai tii tu minte
Gelule, de ce nu tii minte?? Faci si tu la fel ; cand ai inchis fereastra ai si uitat ce ai vorbit si cu cine? I’m sad 🙁
@aura: noroc că ai cu mine conversaţii constructive 😛
btw, mă mai primiţi în vizită? ;;)