Insemnari

Dupa o saptamana…

Filed under: Uncategorized — Gelu December 29, 2007 @ 20:41
  • nu am mai intrat de peste o saptamana pe net… si cele 150 de posturi noi m-au cam speriat
  • e bine acasa ca pot “vegeta” mai ales ca nu fac nimic util… si asta chiar e incurajator de stiut
  • de 4 zile incerc sa scriu despre un sat din Norvegia dar pur si simplu nu-mi place ce iese si tot sterg…
  • ar trebui sa renunt la insemnarile de genul asta in care nu fac decat sa… “azi am mancat  3 felii de paine”… Ar trebui sa “cresc”
  • The Wall” e incredibil
  • ma simt mai responsabil de cateva zile…

Acasa

Filed under: Uncategorized — Gelu December 22, 2007 @ 16:52

Am ajuns acasa. E Iarna. Iarna adevarata. Zapada. Padure aproape. Brad Adevarat in centru. Mare, muuulte beculete albe, multe conuri naturale, muuuulte…
E bine acasa. Rezist oare 2 saptamani?

Punctual din Bucuresti

Filed under: Punctual — Gelu December 21, 2007 @ 19:58
  • peste 2 ore ma urc in trenul spre Gura Humorului… cred ca dupa muuult timp voi sta doua saptamani…
  • voi fi pentru prima oara nas, asta daca pana miercuri voi reusi sa invat crezul :P
  • ieri in 41 un domn de 40-50 de ani in fata usii. Se apropia si statia mea asa ca l-am intrebat daca urma sa coboare… de 3 ori. Intr-un final s-a intors, foarte calm si mi-a zis: “NU”. Si a ramas sa stea in fata usii fara a putea sa cobor… mi-a fost “mila” sa ii spun: “Atunci duceti-va din fata usii!!!!” asa ca m-am strecurat in fata lui… Ca si in viata: cateodata te pierzi…
  • coboram din camin si un tip m-a rugat sa-i tin usa ca sa poata iesi. Dezamagit… oricum i-as fi tinut-o… Ca-n viata…
  • acum ceva zile m-a intrebat cineva care a fost cea mai fericita zi din viata mea. Nu am prea stiut ce sa-i zic dar cu siguranta nu mi-am dat seama “in timp ce”.
  • ma duc sa fac bagaje…
  • la revedere Bucuresti ;)

Nebun de alb

Filed under: Uncategorized — Gelu December 18, 2007 @ 12:22

Multithreading

Filed under: Uncategorized — Gelu December 17, 2007 @ 02:28

Stateam acum 6 ani in gara din Berchisesti si asteptam personalul de Gura Humorului si mi-am dat seama care e solutia ca sa nu te gandesti la ce-ti face rau: sa aduni din 23 in 23 si din 17 in 17 in acelasi timp. Astfel iti ocupi ambele fluxuri ale gandiri in acelasi timp(de obicei ma blocam pe la 322 si  238).

Acum insa 23 = 2 3 = 2 1+2 = 12 iar 17 = 1 7 = 1 3+2+2 = 22…

Sah Orb

Filed under: Uncategorized — Gelu December 16, 2007 @ 13:45

"Dragostea nu are ochi, dar te mana incotro vezi cu ochii. Cat vezi cu ochii. Iar cind nu ai ochi negri, saruti si albastrii" (Cezar Baltag, Sah Orb)

Sah

Filed under: Uncategorized — Gelu December 15, 2007 @ 15:21

Am avut un prieten care pe la 15 ani a devenit pasionat de jocul de Sah. Cred ca incerca sa gaseasca un mod prin care sa-si demonstreze inteligenta. Din pacate prima partida a fost una dezastruoasa: a luat mat in 3 mutari de la fratele lui. Stiti si voi mutarile..  negrul isi misca pionii din fata nebunului si calului de langa rege iar albul ataca cu regina. Ca orice lucru de inceput aceasta partida l-a fascinat, dorind sa faca si el asta. Si-a dat seama in scurt timp ca astfel de mutari nu pot fi intalnite decat la meciuri foarte dezechilibrate si ca sansele sa gasesti pe cineva care sa se lase atat de descoperit sunt minime, asa ca dupa cateva zeci de partide pierdute din cauza inceputurilor "pasionale" (tinea atat de mult sa-si aduca regina in H5 incat nu observa calul ajuns in F6, iar odata pierduta regina nu avea puterea sa continuie sa lupte).

Dupa inceputul "romantic" a realizat si el faptul ca jocurile de sah se castiga in timp, fiind foarte importante inceputurile si modul in care le abordezi. A inceput sa mizeze pe sigurata asa ca adopta din ce in ce mai des apararea Siciliana, intrand cu calul in joc inca de la inceputul meciului si facand spatiu in jurul regelui si a reginei. Cel mai trist moment al partidei era cand isi sacrifica, pentru o mai buna pozitie ofensiva, calul in D4, desi ajungea adesea cu nebunul pe A5, sustinut de dama pe A3 si cuflancul advers descoperit. Adversarii se repetau dar partidele erau aceleasi… entuziasmul inceputului la fel de mare, sacrificiul inevitabil dar… cand se ajungea la jocul de mijloc, de tatonare, de intelegere a adversarului si de a incerca sa prevada miscarile lui, eventual miscarile amandurora, se precipita… Stia foarte bine ce trebuie sa faca odata cucerita zona dintre A3 si D5 dar variantele sigure oferite de Paulsen si Scheveningen nu erau de loc pe gustul lui. Prefera atacul, atat de sec numit Steinitz, in care aducea la atac si turnul din H1, astfel expunandu-si foarte mult regele, mai ales dupa plecarea reginei pe flancul stang. Dupa cum e lesne de dedus, de ce cele mai multe ori pierdea meciul in timp ce pregatea atacul decisiv. Apararea nu era punctul lui forte.

Pe la 18 ani s-a hotarat sa-si maturizeze si el stilul de joc schimband putin tactica, folosind apararea Rusa, atat de des folosita de mari maestri precum Boleslavski, Mikenas, Dunkelblum (avea o tabla de joc dedicata doar simularii jocului disputat de acesta in 1957 la Dublin impotriva lui Pachman). Prima partida in care a folosit aceasta tactica a fost una total diferita fata de cele jucate pana atunci. A castigat regiuni care pana atunci parea atat de greu de abordat, fara a fi nevoie de sacrificii, a dat si a primit sah de nenumarate ori fara a se simti insa amenintat de iminenta unui mat, la un moment dat a inceput chiar un joc in paralel (vechea lui tactica) pe care l-a terminat relativ repede, a facut scimburi avantajoase pentru ambii… Dar, intr-un moment al jocului in care nu se gandea la vreun sfarsit, si-a dat seama ca ar vrea sa experimenteze si alceva (auzise lucruri atat de frumoase despre varianta deschisa Tarrasch, despre cea inchisa Cigorin, despre deschiderea Ponziani si cea Scandinava) asa ca si-a dus regele in E4, l-a blocat cu pioni, si a asteptat sfarsitul…

Inevitabilul s-a intamplat: sah de la pionul din D5, in timp  ce F-ul era acoperit de un turn negru iar in E5 batea un cal din G6.

De atunci… trece peste incepuri…  nu prea ii pasa de aparare… iar sfarsiturile… nu s-a pregatit niciodata.

Laborator…

Filed under: Uncategorized — Gelu December 13, 2007 @ 17:45

Din nou in timpul laboratorului de Ira si… Mult prea depasit:p Noi sa fim seriosi. Poate ne da pauza si plec. Daca nu… Noi sa fim sanatosi:p
Ziceam de amicul meu de la triatlon si de faptul ca mersul pe bicicleta era o pasiune mai veche. In spatele acestui mic detaliu se ascunde insa o mica poveste…
Nu stiu cat tine problema dar as putea sa va spun ca la un moment dat a strans bani timp de cateva luni, facand destul de multe sacrificii, si si-a cumparat o semi-cursiera nou-nouta, de culoare galbena. Era foarte fericit cand strabatea cu ea drumurile serpuite pe valea Oltului. Bucuros de aceste mici cuceriri a incercat sa-si indeplineasca visul de o viata: sa strabata Transfagaraseanul! Nu s-a gandit foarte mult la ce inseamna asta, la antrenamentul necesar inaintea unei astfel de incercari si cucerit de performantele obtinute impreuna cu noua bicicleta a inceput urcarea…
La 2-3 km de punctul de maxima altitudine a inceput sa aiva crampe musculare… si acolo s-a oprit temerara incercare.
Si-a abandonat bicicleta spunand ca trebuie sa mai incerce si altele, ca poate raportul dintre discuri e prea mare, ca vitele se schimba prea greu… Nu s-a gandit ca poate el e de vina si la a doua incercare, cu un antrenament adecvat, va reusi sa ajunga in varf.
La putin timp dupa aceea la baza aceluiasi urcus a fost depasit de bicicleta galbena…

Precizare

Filed under: Uncategorized — Gelu December 12, 2007 @ 18:48

Am un bun prieten care la 15 ani s-a apucat de alegat. Timp de 2 ani alerga in fiecare seara pe drumul forestier care duce spre manastirea Voronet. Ajunsese sa fie destul de bun si avea rezistenta destul de buna. Primele concursuri, erau la nivel local si judetean, le-a castigat intr-un mod categoric insa la un concurs desfasurat in Satu Mare a fost putin umilit asa ca s-a hotarat sa se retraga. Insa… nu era usor. Solutia a venit de la sine: triatlon, mai ales ca era un inotator inascut iar mersul cu bicicleta era o pasiune mai veche. Au inceput sa apara si performantele, la un concurs de la Moscova reusind chiar sa se claseze pe podium. Satisfactia insa nu era aceiasi.

Recent, acum cateva luni si-a dat seama ca a renuntat prea repede la pasinuea lui alergatul si s-a hotarat sa se dedice doar acestui sport. Intr-o zi insa, cand era foarte fericit si transpirat dupa 10 km in 38 de minute a ajuns intr-un punct in care avea de ales: sa mai alerge 4 km, ca sa ocoleasca pana la urmatorul pod, sau sa treaca inot… A trecut inot pana pe partea cealalta.

triatlon

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 15:13

Oare cum au ajuns unii sportivi sa participe la concursurile de triatlon?

Probabil ca multi dintre ei au vrut sa faca ciclism sau inot de performanta dar au anuns sa fie doar mediocri asa ca profitand de faptul ca stiau oricum sa inoate sau sa se dea cu bicicleta si avea rezistenta au ajuns sa practice toate cele trei sporturi, cu gandul insa la sportul care i-a atras initial si cu un vesnic regret pentru compromisul facut.

De asemenea cred ca multi dintre acesti sportivi pur si simplu nu au putut alege intre ciclis, inot si alergat asa ca…   Probabil ca daca la un moment dat ar fi zis pur si simplu: "Vreau sa castig Turul Frantei" poate satisfactia ar fi mai mare catarandu-se pe panta de final de la Alpe d’Huez decat pedaland spre un lac in care sa mai inoti 2000 de metri inainte de finalul de 10km.

Unde vreau sa ajung? :) Prea evident ca sa mai fie nevoie sa scriu.

Oare…

Filed under: Intrebarea zilei — Gelu December 11, 2007 @ 11:05

…cum se simtea Einstein cand vroia sa joace o partida de sah cu un necunoscut dar acesta il refuza spunandu-i "Esti prea inteligent, sigur voi lua bataie!".

Ceata

Filed under: The picture of the day — Gelu December 8, 2007 @ 23:07

 

Ceata

Comunicare

Filed under: Uncategorized — Gelu December 5, 2007 @ 19:40

Metrou. Eroilor. Castile in urechi, un scaun liber langa. Un barbat mirosind a alcool ieftin cu o plasa de rafie s-a pus langa mine. Il aud cu greu ca ma intreaba ceva. "Ala e un telefon?", indeptand mana spre ecran… Opresc muzica, repeta intrebarea, zic da, pornesc muzica, dau mai tare… Il aud insa in continuare cum incearca sa lege o conversatie: "Si cat ai dat pe el?". Il ignor. Il las sa creada ca nu aud. Nu se lasa. Tipa… "Mai mult de 20 de milioane?". Ignor in continuare… "Te intreb pentru ca vreau sa-i iau baiatului meu. Uite… i-am luat si o pereche de bocanci!", zise desfacand plasa de rafie si aratandu-mi ghetele. Prea mult pentru mine. Ma ridic si plec.

Nu prea mai comunicam. Ne e din ce in ce mai usor "sa vorbim" cu oamenii pe care nu ii avem aproape, daca avem ceva de spus deschidem messengerul, apasam cateva taste si ii avem "la capatul firului", trimitem un email scurt… Nu stiu cum sunteti voi dar eu unul nu am mai scris o scrisoare de mult. Mailuri trimit zilnic, multe mailuri dar nu zic nimic. Pe mess… stau toata ziua dar nu stiu cand am purtat o discutie constructiva ultima oara. Telefon… s-au dus orele petrecute pe fix sau entuziasmul centului pe minut.

Citeste in continuare…

3 Decembrie

Filed under: Uncategorized — Gelu December 3, 2007 @ 12:22
  • a fost si 1 Decembrie. Si 2 Decembrie. Acum sunt la birou si nu mai e nimeni… e gol si liniste si incerc sa ma conving sa invat la SPM. Voi reusi
  • pe 1 Decembrie m-am trezit la 9:30 desi ma culcasem pe la 4 si m-am dus singur la defilare. Eram in 41 cu fata lipita de usa si ascultam in casti Treceti batalioane romane Carpatii. M-a surprins cat de multa lumea a fost la defilare. Normalitate poate…
  • seara am mers si eu la "pomul laudat". Nici eu, ca nici unul din cei 70-100 de mii de bucuresteni nu stiu ce am cautat acolo. Oricum nu vreau sa comentez foarte mult despre imbulzeala prin care am trecut. O poza de atunci (nu stiu de cine e facuta) vedeti aici.
  • apropo de poze, am facut si eu cateva pe 1…
  • ieri am aflat grupa in care jucam la CE. Cel putin interesant… orice ar fi sper sa batem Italia. (dupa cum spunea cineva pe un blog ar fi preferabil ca Banel Nicolita sa dea golul victoriei)
  • Azi e 3 Decembrie. Stiu ca nu-mi citeste blogul si ca i se pare o pierdere de timp dar… "La Multi Ani, Ana!"

Light

Filed under: The picture of the day — Gelu @ 11:46

Brad