M-am trezit in dimineata asta fara nici o durere de cap, fara nici cea mai mica urma a alcoolului baut ieri. Am simulat o betie dar eram mai treaz ca niciodata. Nu are legatura cu toamna. Ce vroiam sa zic e ca mi-as dori ce-si doreste orice blonda de la viitorul ei sot: “sa fiu inteles” si mai ales sa fiu luat asa cum sunt, cu freza mea dubioasa, cu glumele mele proaste, cu vocea mea “de spart borcane”, cu berea din fiecare seara, cu…
Toamna e trista atunci cand esti singur prin parc. Mai ales dimineata. Partea buna e ca intalnesti multi oameni ca tine, fiecare cu banca lui. Omul si banca. De toate varstele si cu tot felul de priviri. Seara ies oamenii in grup, dimineata ies cei care prefera singuratatea de pe banca decat cea din casele lor. Lumea asteapta… eu nu am indraznit sa ma pun pe o banca. Aveam aparatul la gat si simulam ca am un scop… nu am facut decat foarte putine poze, nici una dintre ele nu cred ca merita aratata.
Va veni un moment in care imi voi da seama ca toata lumea are defecte ca si mine, ca oricat de “perfecta” va fi cea de langa mine tot vor exista lucruri de reprosat. Intrebarea e daca are rost sa mai astept sa trag concluzia asta? Sa astept inca doi-trei ani sau sa incep sa fac compromisuri incepand de azi si sa ma lupt sa fiu dragut chiar in momentele in care vreau sa ma razboiesc cu toata lumea, sa ofer imbratisari in loc de cuvinte pe care le voi regreta odata spuse, sa pot spune ca ce e scris mai jos face parte dintr-un trecut foarte indepartat.
“Recunosc, sunt facut din pamant si noroi am aruncat in stanga si dreapata pentru aceiasi clipa de uitare, pentru un moment de alinare… Mi-am sapat o groapa si odata aflat la fund am incercat sa-mi gasesc drumul spre varf catarandu-ma cu unghiile pe peretii perfecti, ramanandu-mi noroi sub unghii, cu care sa arunc in cea aflata deasupra si care imi intindea mana sa ies si sa adulmec soarele din nou! ” [de aici]
Vizita mea in parc s-a terminat in momentul in care au inceput sa apara oamenii care se tineau de mana, bancile incepusera sa fie ocupate de 2 – 3 -4, multi copii…