Autobuzul pe care il iau aproape in fiecare zi e de data asta doar un pretext pentru a scria. Mi-a inchis usile in nas dupa ce am alergat 50 de metri dupa el. Probabil ca daca eram o domnisoara pe tocuri ma astepta sa merg agale timp de 100m atata timp cat dadeam gingas din batistuta. Oricum mai bine ca nu m-am urcat. Asa am reusit sa fac cateva poze la ceata de pe Dambovita. (poze mai jos)
oooo, super fain 🙂
cu aparatul minune?? sau …
cea cu podul e super :):)
faine rau!!
prima nu e rea! nu e rea deloc!
eşti mare ^:)^ plecăciune! 😀