Ploua…ploua…

Ora 22.00. Ploaie torentiala. Semanatoarea, urcare. Stateam sub noua mea umbrela albastra si asteptam sa porneasca un 601. Eu niciodata nu astept acolo… prin ploaie se strecura o bruneta cu parul cret… siroaiele i se scurgeau dumnezeieste pe zambet. Din instinct ii intind umbrela. Ea se opreste sub ea si se uita la mine. Imi zambeste: “Buna!”. Zambet incredibil. Ochi mari si caprui. Dupa 10 secunde se pregateste sa plece… “Stai! Unde mergi?”. “Trebuie sa ajung la metrou!” (inca 300m). Ploua infernal. Ma uit la ea si o las sa plece prin poaie si stau cu umbrela in statie uitandu-ma cum valseaza printre balti. Am vrut de cateva ori sa merg dupa ea si sa profit de momentul de slabiciune. Mi-am adus aminte insa ca nu e greu sa cuceresti pe cineva(mai ales cand ai o umbrela in mijlocul furtunii), ci mai greu e dupa…

Apropo de “Ploua…ploua…”, stiti proverubul cu ouale? “Sa nu-ti tii niciodata toate ouale in acelasi cos!”. De ce nu! Vom vedea ce se va intampla!

One thought on “Ploua…ploua…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *