Uitasem ce efect pot avea oamenii pe care nu ii stii si care pur si simplu se poarta… neasteptat…
Carrfour. Cumparaturi. Stranutul meu de toate zilele. Se aude in spate: “Sanatate!”. Poftim? Suntem in Bucuresti… Intorc foarte mirat capul… un domn de 30-40 de ani cu un copil de 3 ani care proba un patut imi zambeste. Zambesc si eu si ii multumesc. Ma saluta cu privirea… si se intoarce la patut si copil.
Printre cutii de lapte batut o tanara de 25 se impiedica de caruciorul meu. Isi cere scuze si imi zambeste intr-un mod foarte ciudat. Se vedea bunatate in privirea ei. Foarte ciudat.
La casa o tanara care zambeste mult. Care ii ajuta pe “clienti” sa impacheteze. Care zambea mult in ciuda protezei la dantura. Imi plac oamenii care zambesc.
Carrefour zici? Mare lucru. Mie mi se pare că se acresc pe zi ce trece. Deşi… maybe it’s just me these days 😕