Insemnari

Cusca [2]

Filed under: Uncategorized — Gelu January 30, 2007 @ 22:30

Am hotarat ca azi sa-mi cumpar alta pereche de sani.

Impropriu zis alta pereche… prima mea pereche de sani. Cred ca inainte sa ajung sa fiu captiv in locul asta opac eram inebunit dupa sani. Nu stiu de ce cred asta dar… De unde as putea sa fac rost de un piept mai mult sau mai putin generos? Nu vreau sa fie mari sau mici, lasati sau nu, eu vreau pur si simplu niste sfarcuri cu personalitate. Fiecare sa aiba propria lui vointa. As sta minunat si incantat si le-as auzi cum se cearta. Cred ca asta fac fetele toata ziua (de asta sunt asa de visatoare): stau cu urechea ciulita sa auda ce mai spun sfarcurie lor. Urechea dreapta pentru cel stang iar cea stanga pentru cel drept. In felul asta din cand in cand va avea loc o interferenta intre undele emise de sfarcuri (cu toti stim ca sunt total lipsite de politete si ar vorbi in acelasi timp) si asa se nasc ideile geniale.

Voi fi genial… Dar… daca voi avea niste sfarcuri normale? Fara pic de peronalitate, mute ca niste lebede! Ce m-as face? Cred ca le-as vorbi eu lor… sa incerc sa le trezesc si cine stie poate le voi educa… stiu ca personalitatea nu tine in mod normal de cultura si educatie dar in cazul lor cred ca exista o exceptie…. sunt convins ca asa e desi nu s-ar zice ca sunt mare expert…

Visez la doi sani galactici cu doua sfarcuri planetare!

Cusca [1]
Cusca – Prolog

Cusca [1]

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 13:50

Am hotarat ca azi sa ma indragostesc.

Am inceput sa o iubesc pe Marcela. Cine e ea? E pata maro de pe peretele din fata custii mele. E speciala chiar daca nu e albastra, sau roz… e pur si simplu o pata frumoasa… si inocenta… daca ati putea vedea cat de gingasa e partea ei de sus, e ca un mugur care apare dupa o iarna grea si care asteapta razele soarelui pentru a inflori. Vreau sa fiu eu raza ei de soare, sa o fac eu pe Marcela sa infloreasca. Ma intreb insa daca ar putea fi mai frumoasa… e greu de spus… ce-i drept s-a cam ingrasat in ultimul timp, maroul a ineput sa se extinda din ce in ce mai mult… dar imi place de ea asa cum e… mi-ar fi muza chiar daca ar acoperi tot peretele.

Daca ar veni cineva sa ma scoata din cusca asta nenorocita si sa ma duca sa vad “frumusetile lumii” probabil m-as intoarce in clipa urmatoare in spatele peretilor de sticla si as continua sa admir tabloul incredibil de pe perete… sa stau si sa o privesc pe iubita mea… nu-i place sa-i spun asa… nici “draga”, nici “pissi”…. m-a amenintat ca se supara pe mine si ca-si ia maroul si se duce cu el pe partea cealalta a peretelui si se va lasa admirata de cel din cusca din camera 7.

Eu ce m-as face atunci?

Back

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 10:09

M-am intors. Nu mai ascult Romantic Fm. Nu cred ca as fi in stare.

As fi fost dispus sa fac multe ca sa-mi prelungesc zambetul, sa o vad in fiecare zi pentru trei luni pana sa indraznesc sa o tin de mana… sa mai stau 6 luni pana sa o sarut… sa stau 5 ani pana sa fac dragoste cu ea si in timpul asta sa nu indraznesc sa ma gandesc la sex…. dar…. mi-a trimis un mesaj in care-mi zicea : “po-ti sa”… Stiu ca si eu fac zeci de greseli de ortografie in fiecare blog, dar “po-ti”… asa ca back to the old me!

Cusca – Prolog

Filed under: Uncategorized — Gelu January 29, 2007 @ 13:50

Stau inchis intr-o cusca cu pereti de sticla. Nu stiu cat de mari sunt laturile cubului asta infect. Nu stiu de cand sunt aici. Nu as sti nici cum ma cheama daca cineva nu m-ar fi strigat mai de mult Cris. De la Cristian? De la Cristi? Stiti ce ar fi amuzant?!?!? Sa fie de la Cristiana. Ar fi de-a dreptul hilar. Dar nu cred ca si-ar permite cineva sa fie atat de rautacios. Deci eu sunt Cris si stau intr-o cusca cu pereti de sticla. As vrea sa spun mai multe despre mine dar nu imi aduc aminte prea multe. Se pare ca sunt facut doar din dorinte. Surprinzator, sau nu, printre sutele de dorinte care ma fac ceea ce sunt in momentul acesta, nici una nu are legatura cu evadatul… cu fugitul din acest loc ingust. Concluzia sa fie oare ca nu sunt caustrofobic. (Oare asta e cuvantul pe care vroiam sa-l folosesc. In lipsa de dictionar voi presupune ca da).

Punctual…

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 12:58

1. Azi am ascultat toata ziua Romantic FM(cu o mica pauza de 3 ore) si ma intreb si va intreb: de unde castiga bani? Nu am auzit nici un spot publicitar, odata la 3 melodii o voce spune “Romantic” iar la ora fixa sunt stirile. Atat. Cine ii plateste pe cei 10-15 angajati? Oare au contracte cu distribuitorii de prezervative si cu vanzatorii de flori?

2. Citind Alain de Botton (in incercarea de a invata la TS) mi-am adus aminte ca imi place cateodata sa fiu rau. “EA: Nu-ti plac femeile inteligente, de-aia nu esti de acord cu mine. EL:Ba imi plac femeile intelginte, dar, din pacate, nu esti una dintre ele! ” Gebial! Mai tare ca : “Nu cred ca mai suport sa te vad inca 10 minute!”. Mai am de invatat… pana la mai multe rautati de astea ma bucur de… ma bucur!

3. Tot la TS invatam si cand mi-am dat seama ca nu mai stiu chestii elementare. Incercam sa dovedesc ca doua triunghiuri sunt echivalente (asa se cheama, nu?!?!) folosind metoda Unghi-Latura-Unghi dar mi-a fost destul de greu… in clasa a 6-a era parca mai usor… of…

4. Si acum invat la TS, a se vedea cum, asa ca nu ar trebui sa ne miram daca voi avea restanta. Noi sa fim sanatosi: de politehnica ne putem lasa!

5. M-am hotarat ca pe viitor sa incep sa aberez. Asa ca nu va speriati de unele insemnari. Veti vedea! ;)

Just Happy

Filed under: Uncategorized — Gelu January 28, 2007 @ 12:11

Azi a fost una din zilele in care am fost pur si simplu fericit… mai ales pe seara cand incercam sa invat la TS. Imi place de mine in astfel de momente:P

Apropo de TS. Am terminat de citit Gemenii de Cartarescu si, din nou, desi cartea mi-a placut am fost dezamagit de final. Se pare ca am o problema cu finalurile lui. Eu as fi terminat povestea putin in ceata… cu 5 pagini inainte, in momentul in care Andrei o penetra pe Gina… Ce a urmat au fost doar lamuriri. Am nevoie de o pauza de Cartarescu. Ca atare mi-am luat o carte cu “bloguri” scrisa se autorul Eseurilor de Indragosit (Alain de Botton).

Me happy cu stejarul meu!

IT

Filed under: Uncategorized — Gelu January 27, 2007 @ 13:46

Acum cateva zile, ieri, nu as fi vazut cu ochi prea buni pe cineva care n-ar fi stiu cu ce poti deschide un PDF sau la ce foloseste Flash Playerul sau care daca ii ceri id-ul de mess sa-ti dea si parola “ca sa-ti fie mai usor”. Acum insa… imi dau seama ca e nevoie si de oameni care sa foloseasca PC-ul doar pentru a citi niste cursuri sau pentru a vedea poze cu tesutul vascular, fara a se interesa insa ce si cum… fara a se conecta prea mult… care sa citeasca poezii pe hartie si care sa-si caute fericirea pe marginea lacului asteptand apusul.

BCU si mai mult…

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 09:11

Stau din nou la BCU si incerc sa ma conving sa invat. Nu prea e de mine TS-ul… cum nici CNA-ul n-a fost… de data asta altfel stau lucrurile, cu siguranta nu-mi va fi la fel de usor sa iau o nota de trecere. Noi sa fim sanatosi.

Nu am chef nici macar sa citesc… nu stiu ce as putea lua, desi cred ca voi cauta niste carti cu Australia, sau pur si simplu voi sta si ma voi uita la rosul tipei din fata mea ce priveste misterios pe sub ochelarii cu rama neagra in cartea ei de medicina. Am mai vazut-o in urma cu cateva luni, aceiasi privire, eu la fel de pierdut. Recunosc: imi plac fetele. Imi place sa ma uit la reactia lor cand deschid o carte cu poze, sa ma uit la forma sanilor(da… am o mica slabiciune pentru sani… cred ca mi-ar fi imposibil sa aleg intre a poza o pereche de sani mici si niste copii care se joaca in Cismigiu.)

Ieri a fost ziua nationala a Australiei si eu nici macar nu am baut o bere :-s Promit ca ma revansez. Tocmai am rasfoit un ghid complet despre Australia si fascinatia mea pentru aceasta tara de populatia Romaniei a ramas… oricum mai e mult pana departe. Acum sa incerc sa mai invat si eu ceva ca nu ar strica sa iau examenul asta.

Imagineaza-ti ca din totdeauna ti-ai dorit sa sari cu parasuta. Ca ai petrecut cativa ani convingandu-te ca asta vrei sa faci si mai ales ca nu iti este frica. In 6 luni ai pregatit in cel mai mic detaliu planul saltului, bazandu-te pe o ipoteza simpla: in fiecare joi la 10 decoleaza un avion care ii duce pe cei dornici deasupra unui poligon unde pot sari. Deci problema avionului era rezolvata iar celelalte s-au rezolvat pe parcurs. Ti-ai luat o parasuta noua, ai facut sute de ore de antrenament, stat cateva saptamani in emotiile dinaintea saltului si cand in cele din urma mergi intr-o marti la aeroport afli cu stupoare ca martea nu zboara avionul cu parasutisti. Esti naruit. Stai cu capul plecat si iti dai seama cat de fraier esti ca te-ai gandit ca tu poti sari cu parasuta… Totul pare pierdut cand te hotarasti sa nu mai stai sa te intrebi si sa te gandesti atat de mult timp si vazand un Boeing747 decoland alergi si te legi de trenul de aterizare , te urci in avion si ajuns la 10.000 m deschizi usa si sari.

P.S. Just feel like flying

Cantina

Filed under: Uncategorized — Gelu January 26, 2007 @ 10:10

Stau in cantina inconjurat de un nor de fum. Am venit mai ales din nostalgie decat pentru a invata pentru TS. Nu stiu ce mi-a venit… sa-mi aduc aminte de cum era in sesiune acum doi ani sau acum un an? Nu as fi atat de fraier… sa-mi aduc aminte cat de mult injuram locul asta si abia asteptam sa mergem sa ne rostogolim prin zapada… intre timp nici zapada nu mai e.

Am coborat si mi-am luat o sticla de pepsi si un pachet mic de PallMall. Inca mai tremur… aveam emotii cand i-am cerut vanzatoarei acre “si un pachet mic de PallMall si o bricheta. – Bricheta nu avem si avem decat PallMall UltraLight. – E bine asa!” Cred ca se simtea in glasul meu cat de novice sunt. Chiar simt nevoia sa fumez. Doar un pachet mic… poate asta ma poate salva… dar nu am bricheta si nu sunt in stare sa cer cuiva un foc. Probabil ca voi experimenta intr-un loc intuecat pentru a nu motiv de ras nimanui :-s. Acest moment mi-a adus aminte de primul pachet de prezervative pe care mi l-am luat. Aveam 17 ani si am dat tarcoale farmaciei aproape o saptamana pana cand am indraznit sa intru si sa cer: “10 aspirine!”. Era o “tanti batrana” si mi-a fost rusine… ma gandeam ca se uita la mine si imi cere buletinul sau incepe sa rada… a doua oara am avut noroc… in cele din urma am mers la cel mai indepartat chiosch din oras si am luat o cutie de Love Plus.

Acum cand recitesc randurile de mai sus imi dau seama ca suna ca-n “M-am hotarat sa devin prost” cand eroul se hotaraste sa devina alcoolic si dupa o saptamana de cercetari intra in coma alcoolica dupa doua guri de bere.
Acum ma intorc in cantina sa continui sa invat… Tineti-mi pumnii!

Nopti albe

Filed under: Uncategorized — Gelu January 25, 2007 @ 10:59

“Doamne! O clipa doar! O intreaga clipa de incantare sublima… oare nu e de ajuns chiar si pentru o viata de om?…”

Poate fi ceva mai trist decat sa O gasesti cand e putin prea tarziu… cu cateva secunde dupa ce ea a pus deja “ochi” pe alcineva…

Am inceput cu dimineata apoi am inceput sa citesc ultima noapte… ce-a de-a patra. Mi le aduc aminte si pe primele 3 si pe aceasta… nu am reusit sa citesc mai mult de 2 pagini. Nu stiu de ce… stiam cum se va termina asa ca nu puteam sa-l las pe eroul lui Dostoievski sa viseze prea mult langa Nastenka pentru stiam ca… Asta e frumos la viata: nu stim finalul. Ne putem dedica intreaga fiinta unei iubiri care se va termina curand, crezand ca iubirea va dainui pe veci. Mai trist e insa atunci cand stii ca fericirea ei e in bratele altuia… cand crezi ca (trebuie sa) iubesti pe alcineva.

Rezumat

Filed under: Uncategorized — Gelu January 23, 2007 @ 13:27

1. Oficial am luat 2 examene din semestrul asta: un 6 si un 9
2. Am schimbat 3 mailuri cu o Monica Croitoru. (cu siguranta alta)
3. L-am savurat pe Cartarescu la pranz asteptand la Roxy pizza
4. Ar trebui sa…
5. Cu siguranta voi…

O zi frumoasa!

Sesiune si spam…

Filed under: Uncategorized — Gelu January 22, 2007 @ 14:23

Citind Gemenii de Cartarescu mi-am adus aminte de “iubirea” mea de la 10,11,12 ani… O cheama Monica Croitoru. In clasa a 7-a ne-a parasit.. dar atunci nu o mai “iubeam” (voi renunta la ghilimele ca sa-mi fie mai usor). Devenise o adevarata domnisoara si cred ca toti baietii inercau sa-i faca pe plac. Avea ceva special in zambetul ei. Dansa incredibil de frumos si arata Dumnezeiesc cu ciorapi albi luciosi… In clasa a 7-a avea o pereche de paltaloi visinii cu dungi albe care erau facuti pentru ea…

Of… nu mai am chef sa scriu asa ca mai multe despre “obsesia” mea in timp ce voi invata la TS. Important e ca am ajuns sa caut “date” despre ea pe google, dar fara rezultate, si sa trimit “spamuri” la adrese care ar putea fi ale ei.

O seara buna!

Biserica

Filed under: Uncategorized — Gelu January 21, 2007 @ 14:01

Voua nu vi se intampla atunci cand sunteti in biserica sa incepeti sa va ganditi la prostii? Eu de fiecare data patesc asa… trebuie sa ies din biserica pentru ca mintea sa mi se deconecteze de la chestii pamantesti si diabolice.

Asa am patit si azi. Numai ca nu eram in biserica si nici nu ma gandeam la sex… si nici nu aveam de unde iesi… intr-un final am fost salvat de la gandurile negre care m-au contopit.

Peste 8 ore primul examen… sa speram ca nu si prima restanta!

Sinucigas profesionist

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 04:40

Cea mai trista meserie pe care ar putea cineva sa o aiba e cea de sinucigas profesionist. Sa incerci si sa tot incerci sa-ti curmi viata dar fara nici cel mai mic succes… Sa te arunci de exemplu de pe Tour Eiffel dar sa aterizezi pe un grup de turisti sau nu stiu ce plasa amplasata nu de mult si sa-ti rupi doar fiecare oscior fara insa a muri. Sa iei un pumn de medicamente care-ti dau doar o constipare urata. Sa te arunci in fata metroului dar sa ajugi in santul de sub peron. Sa bagi doua cuie in priza si in momentul acela sa se ia curentul.

Ceva asemanator am simtit si acum 2 zile cand in momentul in care eram pregatit sa ma tund(masina de tuns era pregatita cu “capul” setat la 1) s-a intamplat ceva ciudat… Acum probabil ar fi cazul sa implic forte mistice, sa spun ca ceva de SUS m-a oprit in ultimul moment (stiti voi, ca-n filmele in care timerul bombei se opreste la 1 sau chiar 0). Nu a fost insa asa. Nimic mistic, nimic iesit din comun, nimic de care sa nu fi auzit pana acum… Cred ca ati ghicit si cum nu-mi place sa spun lucruri evidente… o zi buna!

P.S. Urmarea: am inceput sa ma port ca si inainte de a-mi veni geniala idee cu tunsul…

Pisica

Filed under: Uncategorized — Gelu January 20, 2007 @ 08:37

Poate ca uni dintre voi v-ati intrebat ce e cu pisica “suprarealista”… daca reprezinta vreo obsesie mai veche sau poate e o refulare dintr-un trecut foarte indepartat. Uni mi-au spus ca seamana cu o balena, alti ca e un model dupa nu stiu ce os dar cei mai multi ca e defapt un sistru(ii inteleg perfect pe acestia mai ales ca eu stiu si sunetele pe care le poate scoate pisica). Cred ca e cazul sa va povestesc…

Acum 2 ani si ceva s-a nascut o pisica fara nume si fara greutate la iceput. Era un ghemotoc de puf cu niste ochi verzi. Am avut grija de ea cat de bine am putut, an ferito de alte pisici si mai ales de caini si de oamenii rai, o hraneam in fiecare zi cu biscuiti crocanti si ii dadeam sa bea doar suc de portocale. Cateodata insa ma suparam pe ea caci ducea o viata mai frumoasa ca a mea, imi acapara prea mult din timp, si uitam sa o hranesc sau o aruncam pe scari si o lasam sa ajnga singura la mine (de multe ori insa eram eu acela care fugea dupa ea pentru a o aduce inapoi). A crescut foarte frumoasa, a apucat sa se bucure si de zapada… si de soare… si de mare… si de munte… si de creveti dar si de sardine in sos alb…

Ceva insa s-a intamplat… acum un an lucrurile au inceput sa devina…ciudate… nu stiu daca era frigul din casa mea de vina sau gerul de afara… sau faptul ca nu imi gaseam timp sa o mangai dar la un moment dat m-a zgariat destul de tare… am inceput sa sangerez si mi-au curs chiar si lacrimi… incepusem sa fiu insa dependent de pisica aceea mare si cafenie. Cred ca asta a dus la sfarsit: eram prea dependent si nu vroiam sa cred ca asa ceva se poate. Eram fericit cu ea langa mine si nu indrazneam sa ma gandesc ca ceva rau s-ar putea intampla… gandul asta m-a facut ca-ntr-o zi geroasa de februarie, pe un viscol cum nu s-a vazut pana atunci sa o alung din viata mea… i-am dat un sut in fund si am lasat-o sa moara. In scurt timp insa mi-am dat seama ca mi-e greu sa traiesc fara ea asa ca am incercat sa o resuscitez. Aproape reusisem. Era aproape vie… nu mai trebuie decat o mangaiere si sa-i imbratisez corpul inert… A trecut insa un camion pe langa noi care a strivit-o fara nici o sansa de a o reinvia. Statea pisica mea lipita de caldaram … o foaie subtire de piele si blana…

Au trecut 11 luni de atunci si din cand in cand imi mai este dat sa mai vad cate o pisica avand aceiasi ochi ca pisica mea, acelasi picior drept din fata si stang din spate, care respira 78% din timp in acelasi ritm, care din cand in cand mai schiopateaza dar… dar… Daca la inceput inmarmuream cand o vedeam cu gandul la Pisica mea acum sunt putin mai rece. Acum am copia ei perfecta facuta din lut si de aceea acum o ora cand am stat langa falsa pisica la masa mi-am dat seama ca incep sa devin alergic la par de felina.

Invatand…

Filed under: Uncategorized — Gelu January 19, 2007 @ 04:27

E ca si cum ai sta pe marginea balustradei si ai privi in gol peste varful a mii si mii de brazi si te intrebi daca capul tau ar lovi ceva inainte de a se strivi de stancile de jos. Apoi vezi un porumbel ajuns prin nu stiu ce minune la 1600 M si iti dai seama ca pe culoarul tau de zbor, neprogramat dinainte, ar putea aparea porumbelul acela gri care probabil ca si-a programat zborul cu cateva saptamani inainte. Asa fac toti porumbeii. Din cand in cand ii mai vezi sarutandu-se pe bancile intunecate din parc sau tinandu-se de mana pe cate un pod suspendat. Suspendat… si asta ar fi o sulutie… un pendul suprarealist, care adesea se confunda din diverse motive care imi sunt straine cu supra-matematica, care sa aiba o miscare sinusoidala intr-un plan normal la suprafata pamantului. Clar.. asta e soulutia… va trebui insa sa vedem la ce.

Doi cercei albastri de culoare verde. Nu e prea sinusoidala miscarea dar niciodata nu am fost prea bine in stare sa recunosc culorile… mai ales albastrul de verde. M-am luat cu vorba si am uitat de zbor si mai ales de ce am ajuns aici. Cred ca din cauza mapei galbene cu o eticheta pe care sunt scrise cuvinte obscene intr-o limba profana. Prea multe cuvinte pentru a descrie niste dungi negre, o bretea neagra, un tricou alastru, o fusta maro si niste cizme oribile. Sa nu uitam de zambet si de lumina de la geamul de la 5. E intredeschis si se vede alarma de incediu. Acum ceva timp imi doream sa fac dragoste pe biroul pe care nu l-am vazut niciodata dar intre timp nu mai vreau decat sa ma tund, sa tai toate legaturile de radacinile straine care mai ma leaga inca de ideea de mine, care ma trag mai aproape de un viitor demn de asa prezent… Prostii. Tastatura asta a inebunit si a inceput sa scrie de una singura doar de dragul de a mai spune ceva in timp ce in urechi imi suna… Suna. Trebuie sa raspund.

Nu era nimeni. Mi-ar fi placut sa spun ca era “iubirea” dar suna prea bine asa ca trebuie sa reconosc: era un taran din Spania care m-a intrebat ce mai face nevasta-sa si ca daca tot ma culc cu ea sa nu o las sa-i trimita mesaje de dragoste de pe telefonul meu. I-am zis ca nu conosc nici o Saveta dar ca va fi placerea mea sa o salut.

Am revenit cu picioarele pe pamant: nu mai sunt la trei ci am coborat pentru a-mi savura portia de aroganta asortata cu trei litri de flori galbene si o garnitura de macese. Din totdeauna mi-au placut macesele dar cu toate astea nu am fost niciodata in stare sa scriu corect gramatical. Niciodata nu am stiut unde sa pun cratimele si cateodata depun un efort supraomenesc pentru a scrie Z sau J. Japada… nu Zapada… Zucarie… Jucarie. Whatever. Din multitudinea de sunete nu puteau alege si ei ceva care sa nu semene atat de mult intre ele? Daca as fi sigur ca nu m-as confrunta cu aceiasi broblema, sau una asemanatoare, m-as apuca de invatat zaponeja si m-as muta in zaponia ca sa vorbesc cu zaponeji.

Ma intreb si va intreb: care e diferenta dintre un castravete mic si un pui de castravete? Adesea in timp ce ma plimbam prin porumb ma intrebam lucrul asta, si inevitabil ajungeam la urmatoarea intrebare: daca as avea de ales intre a calca pe un castravete mare dar mic si un pui de castravete… raspunsul ramanea inevitabil fara intrebare. De fiecare data calcam pe vitele pepenilor si mereu eram certat de bunica. Ce vremuri! Ce gust are ceapa cand o scoti din pamantul ranced… aproape la fel de ceapa ca salata cu macrou marinat pe care mi-am facuto acum cateva zile… Devin nostalgic si nu e bine… ar trebui sa-mi mananc eugenia gandindu-ma la straturile verzi si la Parul din spatele gradini, sa ma intorc la scaunul meu negru cu mintea la crengile de pe care aruncam cu pere in carutele care treceau pe drum. As putea si acum sa arunc din cand in cand cu idei in sus si sa sper ca le prind tot eu. Dar daca ajung la alcineva… atunci ce ma fac? Nu as vrea ca una din ideile mele sa ajunga la una dintre tipele de la Ase care ma vor inconjura. (nu o luati ca pe o ofensa dar nu cred ca ar sti ce sa faca cu o cireasa verde care striga din minut in minut “CucuRigu… CucuRigu”)

Nimic nu mai e ca acum cateva secunde… ups… ce-a iesit. Fie sterg, fie spun ca a fost o explozie de dimensiuni cosmice urmata de o explozie interioara ce a dus la distrugerea vietii in Univers. Mai bine as sterge caci a doua varianta e destul de putin plauzibila. Presupuneti ca am sters inceputul atta de evident si banal. Banuiesc ca a inceput sa se vada ca nu vreau decat sa scriu fara a avea insa despre ce sau cu ce. As compara cu Seinfeld in care este vorba despre “nimic” dar ar fi ca si cum as merge la domnisoara din fata si i-as sopti ce mi-a zis tipa din metrou.

Pisica suprarealista

Filed under: Uncategorized — Gelu January 18, 2007 @ 12:19

Aceasta este pisica iesita din “lutul” cumparat azi… daca vreti mai multe poze cereti si vi se va da. Sunt mandru de ea. Maine poze cu canapeaua.

Next Page >>>