Astazi dupa o duminica in care am stat si m-am uitat la o tampenie de film si am jucat CS, poate poate imi omor singuratea si plictiseala cu un head shut ( nu a fost sa fie), m-am hotarat sa nerg si eu la rude sa-mi recuperez hainele… Pe drum un apel pierdut m-a facut sa sper… nu a fost sa fie… alte 2 apeluri nu au venit, asa ca ei 2 si eu in tranvai!
In fata mea un bunic si nepoata de 6 ani!
“-Cat mai avem?
-Coboram la a 2-a!
-La a 2-a? Ah.. 2 rate, 2 caini, 2 francezi, 2 blonde… toti sunt cate 2… sau 3!
-2 rate? :))”
Da… pitica avea dreptate, toti erau cate doi… sau cate 3! Norocul ei ca nu s-a uitat in spate, ca as fi contraziso! Si totusi, 2 rate?
Pot sa jur ca are un sens ascuns blogul de mai sus, dar in intelegerea-mi limitata, eu nu am descoperit minunea moralizatoare a acestuia. Multumesc anticipat pt momentul cand voi intelege si eu – cu ajutorul tsu, evident – care e faza
Daca imi permiti sa ma repet… in fata mea era o fetita care a inceput sa enumere: “2 rate. 2 caini, 2 francezi, 2 blonde…” si atat…
Ar mai fi ceva: cu voia ta si “2 norvegieni”
=))
Ignor aluzia din respect pt bucovineni ;))