Insemnari

Motive

Filed under: Uncategorized — Gelu April 30, 2007 @ 23:18

…Strada Mihai Eminescu, una dintre serpentinele de pe care se vede tot orasul, dealul in varful caruia se afla Umbreluta, stancile de pe malul Moldovei, caloriferul din capatul culoarului de la etajul 2, sala de asteptare a unui cabinet dentar, scarile de incendiu de la etajul 1, parcul de langa Biserica “de la vale”, Hanul lu’ Ambrozie, aleea din fata Spitalului Orasanesc, podul suspendat de deasupra Moldovei, poarta Sarutului, cabana de piatra din “Lunca”, o camera obscura in Bouri, o strada pustie luminata de artificii, iarba din “Lunca”, a doua banca de pe o alee din Herastrau, podul Suspendat, acceleratul Bucuresti- Vatra Dornei, garsoniera din Ferentari, camera de camin din P5, garsoniera din Ferentari, strazi pustii din Lipscani, scarile din P5-P6, o sala pustie din Rectorat, podul peste Dambovita, Universitate, 91, o banca din Cismigiu…

Generozitate

Filed under: Uncategorized — Gelu April 27, 2007 @ 05:57

Ieri in 601, blocat in trafic. In intersectia de la Grozavesti un om fara un picior, aflat la cersit intr-un caricior. Se afla in pauza. Statea pe troutuar. Pe langa el trec 6 aurolaci. Unul dintre ei ii intinde un sandwich facut dintr-o paine mare. Cersetorul refuza de 2 ori. A treia oara ia painea umpluta cu parizer, o rupe in doua si isi pastreaza o jumatate. O mananca apoi cu fata spre Dambovita.

Azi in Metrou. la Basarab se urca o copila de 11 ani cu o foaie in mana, trecand pe la fiecare sa ceara bani. Se opreste la o doamna de 30 de ani. Langa ea o fetita de 10, imbracata modest. Isi deschide poseta roz si rupta si cauta printre oglinzi si strugurele… gaseste doua monede: una de 50 si una de 10 bani. Le ia si le intinde copilei din fata ei: “Atat am gasit!”.

Bucovina is just like Scotland

Filed under: Uncategorized — Gelu April 25, 2007 @ 13:29

“Bucovina is just Scotland” spunea “proful meu” de engleza de 66 de ani care e din Scotia… cred ca voi prefera sa merg acasa sa imi caut linistea de 1 mai decat Budapesta sau mare… Sper ca voi gasi ce voi cauta!

Foto

Filed under: Uncategorized — Gelu April 24, 2007 @ 11:00

Mi-ar fi placut sa spun ca : “am trimis 4 fotografii la concursul organizat de UNSR si toate cele 4 au fost selectionate si expuse in holul rectoratului” dar defapt…. au luat toate fotografiile primite, le-au printat in camin pe cartoane A4, au lipit numele sub el si le-au pus pe un panou… sunt multe fotografii reusite, mai reusite ca cele pe care le-am trimis eu, dar… multe dintre ele…. Oricum nu cred ca am vreo sansa sa castig:)

Gheorghe

Filed under: Uncategorized — Gelu April 23, 2007 @ 08:06

Da, azi a fost Sfantul Gheorghe. Acum cativa ani uram cu toata “dragostea” numele asta. Acum nu mai am probleme atat de “grave”. E un nume ca oricare altul mai ales cand lumea iti zice “Gelu” :D.

Intrebam si ma intrebam ieri ce s-a intamplat cu lucrurile simple. De ce nu mai suntem in stare sa vedem umbre, de ce lucrurile se complica fara voia noastra, de ce…

Intrebarile retorice nu au nevoie de raspuns asa ca daca vreau sa gasesc solutii am nevoie de probleme mai “la obiect”. Una dintre problemele mele e ca imi place sa ma plang, si adesea ajung in punctul in care nu pot face asta… stiu… trist… dar se mai intampla. Am momente de rautate maxima chiar din cauza asta, sperand ca voi supara pe cineva atat de tare incat sa ma vada in “miicimea” mea, sa-si dea seama ca sunt atat de mic si neinsemnat cum ma simt eu in momentul acela. Sa vada si ceilalti ce vad eu in oglinda: un mic “Gheorghe” care acum ceva timp pastea vaci pe imas si acum se da mare viitor inginer doar pentru ca a avut norocul, nu si cunostintele, doar norocul, sa intre la o facultate buna, sa lucreze la o firma arhi-cunoscuta… Eu stiu mai bine!

Cateodata cred ca locul meu e intr-un sat de 500 de oameni, sa merg sambata la balul ce se tine in hanul din satul vecin, sa cuceresc cate o taranca cu 4 clase etalandu-mi cunostintele mele in ale agricultuii, sa o duc sub o capita si sa-mi folosesc prezervativele luate cu 2 lei (setul de 12) de la rusi din bazar. Sa stau la poarta rezemat de ciomag cand Maria de acum 5 saptamani sa vina la mine si sa-mi zica: “Gheo, am ramas grea!”. “-Marie, nu se poate ca mi-am pus caciula!” “-Ti-oi fi pus ma Gheorghe ma, dar nu mai cu tine am mars…”. “Bine ma Marie, atunci ce-om face. Doar n-om lasa satul sa rada de noi. Te-oi lua, Marie”… si cu o asemenea cerere in casatorie sa punem bazele unei familii bazate pe incredere, respect, iubire si fan. Cu cei 200E de la sfat sa ne luam inca o vaca, care o sa stea mandra in grajdi alaturi de cei 2 porci si de cal.

Keep it simple

Filed under: Uncategorized — Gelu April 22, 2007 @ 13:05

Ce s-au intamplat cu realtiile simple? Sa o intalnesti in parc/metrou/faculatate/teatru, sa-i spui “Buna”, sa-i ceri numarul de telefon/id-ul de mess/ziua si ora cand o revezi, sa iesi cu ea la un suc/bere/teatru, sa o saruti in parc/pe strada/in tramvai, sa incerci sa o convingi ca esti marea ei dragoste, sa incerci sa te convingi ca e marea ta dragoste, sa vrei sa ai copii cu ea, sa ai copii cu ea, sa o tii de mana prin….

Ce s-a intamplat cu toate astea?

Din aminitirile unui nebun

Filed under: Uncategorized — Gelu April 20, 2007 @ 23:49

Acum ceva timp eram in stare sa scriu…

Am întâlnit mai demult un suflet într-o pustietate de sentimente. Sufletul ăsta nu era nici mare, nici mic, nici mai rotund, nici mai patrat decât alte suflete. Era singurul. Asta era singura lui calitate în momentul acela. Şi sufletul acesta îl oglindea pe Dumnezeu, pe Dumnezeul din el. Am început să mi-l port aproape. Nu îl lasam să se îndepărteze, mă temeam că va dispărea, că se va evapora ca toate lucrurile bune din viaţa mea.

Am mai întâlnit odata un suflet. Era atât de mare, atât de frumos, atât de mare şi de rotund. Era îmbrăcat în haine albastre, făcute special pentru acel sufleţel. În el se oglindeau ochii mei, dacă te uitai atent la el mă puteai vedea. Unii ziceau că e sufletul meu, că doar eu aş putea avea un asemenea suflet de frumos. De fapt nimeni nu-mi zicea nimic. N-am arătat nimănui acel suflet de teamă să nu se îndrăgostească şi altcineva de acel suflet. Eram fericit alături de el până într-o zi.. Am vrut să-l văd în adevarata lui splendoare aşa că i-am cerut sufleţelului să-şi dea jos hainuţele albastre. Stiti ce se ascundea sub hainele albastre? Un gol albastru, sufletul acela frumos, mare, rotund nu era decătt un fir de nimic, o parte de Dumnezeu care nu-şi avea scopul.

Să revenim acum din nou la sufletul acela banal din pustietatea de sentimente. A început să-mi fie pe plac, era ce cautam şi, cel mai important era faptul că nu purta haine albastre. Era un suflet dezbracat. Mă temeam totuşi că în spatele banalitaţii se ascundea din nou nimicul. Imi era însa mult mai frică de sumbra posibilitate ca în spatele lui să se ascundă o adevarată frumuseţe, un suflet care să radieze, să emane în jurul său fericire şi adevăr. De asta îmi era cel mai frică, mă temeam că acest suflet banal mă va eclipsa pe mine, că eu voi sta mereu în umbra lui.

De atunci de când mi-am dat seama că voi deveni o victimă, că voi deveni nimic, am început să-l murdaresc. I-am facut un set de haine care-l faceau urât. A acceptat să le poarte deşi era foarte sărăcăcios în ele. Văzând că nu-i deajuns, am început să-i spun că nu merita denumirea de suflet, că face sufletele de ruşine, că el nu-i suflet, el e un simplu sentiment, cel mult o idee abandonată de alt suflet. El accepta toatre vorbele mele fară a spune nimic.

A venit şi ziua în care l-am văzut în splendoarea sa. O minunaţie de suflet, o adevarată parte din sufletul lumii, radia fericire si adevar. Adevarul a durut. M-am vazut în el aşa cum sunt: un cacacel de suflet care nu este decât o adunatură de resturi, un suflet care face degeaba umbră ideilor. Asta sunt eu: bătătura de pe călcâiul sufletului pe care l-am întâlnit în pustietate.

Ipohondru

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 10:33

Cred ca sunt ipohondru.

Tocmai m-am intors de la “tanti doctor”. Imi place sa merg :P. Cred ca sunt pe cealalta parte a baricadei fata de Mihai. De data asta am mers din cauza unei dureri de picior datorata unei entorse de acum 12 zile… Nu aveam nimic… am primit ca reteta o alifie si niste pastile… sper sa-mi treaca si sa pot sa-l bat pe Andrei la baschet (de Nemi si Stef nu-mi fac griji).

Cu ocazia “vizitei mele” la doctor m-am uitat si peste rezultatele analizelor facute acum 3 luni. Sunt de o normalitate cronica… majoritatea “indicilor” sunt la jumatatea intervalui… adica nici macar leucocite nu am mai multe decat normal…

Cineva de 1 mai la Budapesta? O sa revin cu un plan mai detaliat:P

Pro Base

Filed under: Uncategorized — Gelu April 19, 2007 @ 04:05

In seara asta merg la vernisajul Galeriei de Arta Digitala 115. Ma intalnesc la 18:50 la TNB cu cine merg… Se pare ca atunci va fi un mitting pro Basescu. Sper sa se stranga cat mai multa lume. Sper sa se intample ceva cu clasa asta politica… stiu… sunt un visator… cred ca nu sunt toti la fel.

Normalitate

Filed under: Uncategorized — Gelu April 18, 2007 @ 13:57

Asta e palaria “din Australia” luata din San Francisco si viziunea colegilor mei, folosindu-se de crema care nu ma scapa de durerea de picior.

In SF m-a surprins intr-un mod placut faptul ca tipii de alta orietare sexuala se plimbau linistiti pe strada tinandu-se de mana. Asta va fi dovada suprema ca Bucurestiul a devenit un oras civilizat, occidental, lipsit de complexati si “barbati adevarati”. Astept sa vad doi tipi tinandu-se de mana in Herastrau fara ca nimeni sa nu-i injure sau sa se uite dupa ei.

Cred ca voi avea 70 de ani si-mi voi plimba nepotii.

Fidelitate

Filed under: Uncategorized — Gelu April 17, 2007 @ 03:37

Pauza de masa in carrefour. Doi batranei de 70 de ani impingand la un caricor.

EL: “Daca nici eu nu ti-am fost fidel atunci cine dracu e?!?”

Se pune un prea mare accent pe fidelitate mai ales ca intr-o societate normala unde nu exista constrangeri religioase nu cred ca exista relatii de lunga durata in care el sau ea sa nu insele. Sunt convins ca aveti contraargumente dar nu uitati ca stiti doar o parte a povesti.

Arama pe fata…

Filed under: Uncategorized — Gelu April 16, 2007 @ 10:39

Cred ca am mai zis ca am fost pe la teatru si ca imi place sa merg si ca…. Dar defapt:

“nu ai fost somnoros…ci ai adormit acolo ca porcu. si nici macar nu ai recunoscut. sau cerut scuze”.

Asta la Sorry, de la Bulandra.

Facultate…

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 06:33

Pentru cei ce nu stiu inca sunt la facultate… cei ce nu stiu? Adica eu! Au trecut 8 saptamani din semestrul asta si nu am nici cea mai mica idee ce se face la vreo una din cele… 6 materii…
Am avut examen sambata. Am incercat sa invat. Nu prea am reusit. Cred ca in total am invatat 4 ore. Cu toate astea nu am reusit sa invat nimic. Nu stiam decat sa fac probleme. Am luat 5. Am scapat de una din restante. :) Me happy! Am avut noroc ca am copiat de la o tipa din fata mea. Ea nu a luat… imi pare rau… sper ca o sa-i gasesc mailul sa-i tirmit multumirile mele ca daca nu era ea mai ma stresam si la vara… si la toamna… si la vara… Mai am doua restante. O sa mai fie…

Cu riscul de a ma repeta: Nu am nici o tangenta cu scoala!

Morala

Filed under: Uncategorized — Gelu April 15, 2007 @ 02:46

Morala? “Ai grija ce-ti doresti ca e posibil sa ti se indeplineasca!”

In aceiasi ordine de idei: aseara am fost la Bulandra la “Sory”. Am fost putin dezamagit. Poate de vina e si faptul ca eram “rupt” de somn si ca dupa 10 minute eram sa adorm. Oricum Caramitru nu a fost deloc convingator. La inceputul piesei, cel putin, parea foarte fals si mi s-a parut ca nu are nici o legatura cu rolul rusului-evreu. “Sory” e un cunvant pe care il folosesc si eu prea des…

Apropo de pareri de rau, piesa mi-a adus aminte de bicicleta mea din copilarie. Fratele meu avea o bicicleta noua, facuta in China, cu multe viteze, care nu se strica niciodata, care mergea foarte repede fara sa fii nevoit sa pedalezi prea mult, era stralucitoare, nu facea zgomot… era cam tot ce ti-ai putea dori de la o bicicleta. Pe vremea aceea el invata in Suceava asa ca era ca si a mea… Eu insa preferam o bicicleta veche, ruseasca, pe care abia ma puteam urca si cu greu ajungeam la coarne. Trebuia sa investesc mult efort pentru a o face sa mearga dar cred ca asta era mare placere… sa vad ca merge. Nu era potrivita pentru mine… asta era evident. De ce nu? Ea isi dorea un biciclest serios si artist, eu ii puneam diferite chesti pe coarna… incercam sa o fac sa nu mai scoata sunete ciudate cand mergeam cu ea…

Cred ca ati ghicit. Intr-o dimineata nu am mai gasit bicicleta… imi pare rau dupa ea. Asta e… m-am intors la bicicleta moderna si stralucitoare.

Nu! Nu! Nu sunt fiul tau!

Filed under: Uncategorized — Gelu April 13, 2007 @ 13:41

Intr-o buna zi, un sarpe s-a apropiat de o vulpe si i-a zis: “Mi se pare ca te cunosc de undeva”. La care vulpea i-a raspuns:”Si mie”. “Atunci, a zis sarpele, da-mi niste bani”. “O vulpe nu da niciodata bani” a raspuns vicleanul anumal care, ca sa-si scape pielea, s-a aruncat intr-o vale adanca, plina cu fragi si miere de gaina. Dar sarpele o astepta acolo razand mefistofelic. Atunci vulpea a scos cutitul si a strigat: “Las ca te invat eu ce-i viata!” si a luat-o la sanatoasa intorcand spatele. Ghinionul ei. Sarpele era mai iute de picior. I-a ars un pumn drept in frunte, si vulpea s-a facut mii si mii de bucati de lumina, strigand:

“Nu! Nu! De patru ori nu! Eu nu sunt fiica ta!”

Cusca 4 – Exercitiu de imaginatie

Filed under: Uncategorized — Gelu April 11, 2007 @ 12:32

Am inceput in drum spre Amsterdam sa scriu “Cusca 4” (pt cei ce nu stiu ii rog sa citeasca primele 4 scrieri)…

In dimineata asta m-am trezit mai binedispus ca niciodata. Gratiile isi pierd din forma si din culoare. Simt ca imi este permis sa visez mai mult decat de obicei.

M-am hotarat sa decin o curva batrana. Sa imi petrec diminetile singur cu gandul la tanarul de aseara care si-a pierdut virginitatea in bratele mele. Visa sa fie ceva romatic, visa sa insemne ceva, ar fi vrut o imbratisare inainte si un sarut tandru dupa dar nu am mai sarutat sau imbratisat e cineva de ani buni. De cand eram si eu tanara. Au trecut 20 de ani de atunci. A fost primul si ultimul sarut… Cred ca stiti si voi cliseul plimabrii romantice sub clar de luna. A fost mai intens decat as fi putut spera. A fost mai mult decat as fi putut visa. Atingerea lui, acum nici nu mai stiu cum il cheama dar nu cred ca asta e important… A doua zi am primit primii mei bani pentru o partita de dragoste. Statea singura sub aceiasi luna si il asteptam pe El sa vina din nou… Eram cu rochia mea cea rosie. O masina cu interiorul de lemn de cires a oprit in langa mine si un barbat trecut de 50 de ani m-a intrebat cat vreau. “Pentru ce?”. “Normal! Dar sa stii ca nu iti dau mai mult de 100 Lei.” Atunci mi-am dat seama despre ce e vorba si am zis… A fost prima mea noapte de “dragoste”. El nici nu cred ca si-a dar seama… nu vroia decat sa profite cat mai mult de ierburile chinezesti pe care le luase. Nici macar nu am sangerat. Cred ca am fost una dintre femeile care nu au fost virgine niciodata.

Au trecut atat de multi ani de atunci… au trecut atat de multi prin patul meu… am trecut prin atatea paturi… buzele mele au atins prea multe corpuri straine… sanii mei au fost…

Deasupra Angliei m-a lasat insa imaginatia. Aici interveniti voi: astept continuari… (nu ma astept la prea multe… dar imi incerc si eu norocul.) Bafta la scris!

“Spovedanie” de Ion Minulescu

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 02:23

Ma doare amintirea tineretii
Cand fetele de-o varsta cu baietii,
Desi pareau doar niste banale jucarii —
Papusi de sexe diferite —
Simtind imboldul unor demonice ispite,
Puneau la cale pentru viitor
Romanticele lor casatorii —
Uzine pentru fabricat copii —
Secret furat de la parintii lor!…
Ma doare tineretea mea de ieri,
Cu rustica si vesela Trivale
Si cu “gradina publica“ din vale,
Prin care zborul primei randunici
Vestea sosirea altei primaveri,
Si cu aceleasi portii de duble neplaceri,
Cand luam da capo scoala,
Cu jocul de arsici
Si cura medicala, cu zeama de urzici,
Si cand acelasi dascal, betiv si balbait,
Ne spiona, pitit dupa uluci,
Iar cand il dam de gol ca l-am descoperit,
Ne pedepsea-n genunchi, pe coji de nuci!…
Ma doare tot ce-a fost
Si nu mai este…
Ma doare Cosanzeana din poveste,
Furata si ascunsa de un Smeu,

Cu care Fat-Frumos —
Adica Eu —
Ma razboiam pana faceam din el
O mana
De tarana,
Ca-n urma, dezrobita mea stapana,
In locul traditionalului inel,
Sa-mi dea un “rende-vous” cu taxa, la… hotel!…
Ma doare tot ce-a fost
Si tot ce stiu
Ca va ramane vesnic dupa mine.
Ma dor multasteptatele-agonii,
Privighetorile inchise-n colivii,
Romantele cantate prea tarziu
De-admiratoarele ce mi-au ramas straine,
Si cupele de aur, inchinate
Cu aceeasi veche ura
Si noua rautate,
In cinstea sexului frumos —
Un pisc de munte scorburos,
Pe care-l urci de sus in jos,
Cand faci pe alpinistul caraghios —
Un alpinist indragostit
De cel mai circonflex accent din Infinit!…
Ma doare tot ce-am spus —
Desi n-am vrut
Sa spun nimic mai mult decat atat —
Ma doare lenevia cu care m-am nascut,
Grabita lacomie a primului sarut

Si pretul precupetei cu care mi-a vandut
Faimoasa “Pasare albastra“
Ce-avea sa-mi tina de urat!…

Next Page >>>