Saptamana trecuta am alergat peste 60 de kilometrii, am citit peste 400 de pagini de Bukowski si Orson Scott Card, am facut dragoste cel putin 3 ore, am baut 30 de beri, am dansat 5 ore, fumat 200 de tigari, am muncit 50 de ore (sau cel putin am fost la birou) si nu am scris nici un rand desi am avut cel putin 30 de oportunitati. Nu simt ca as mai avea ceva de transmis. Cel putin nimic altceva decat obsesia mea permanenta pentru sani. Mai ales pentru sanii metalici.
Am citit undeva despre un lucru care se asemana cu sexul: crezi ca e important pana cand ai parte de el. Sincer, nu stiu unde am citit asta. Cine tine minte astfel de lucruri. Cred totusi ca era o carte de Bukowski. El sigur ar scrie asa ceva. Sincer, ma mir ca nu am spus si eu asta pana acum. Iti trece dupa prima penetrare. Nu e nimic special. Chiar daca stii asta tot ai nevoie de acel prim moment in care intri in ea. Si apoi doar te chinui sa nu te gandesti la alta. Sau te chinui sa te gandesti la alta. Depinde de modul in care incerci sa te minti. Daca te minti ca “ea” e “the one” sau crezi ca alta e cea care ar trebui sa-ti suporte cacaturile pana cand o sa i se lase sanii.
Apropo de sani, asta e o obsesie pe care nu stiu daca o sa pot vreodata sa mi-o inhib. Poate cand o sa-mi vad copilul alaptat din sanii ei. Sper ca atunci. Orice forma ar avea, eu vreau mereu alti sani. Mai mari, mai mici, mai fermi, mai rotunzi, mai lasati…
Lasand sfarcurile la o parte, eu tot nu vad inspre ce ma indrept. As vrea sa am o pasiune: pretul benzinei, guvernarea USL, actele pentru viza de munca… Orice, numai sa-mi ofere un tel. Ne avand asa ceva imi creez propriile provocari. Cred ca asa s-a nascut ideea de maraton dar acum sunt deja convins ca nu am cum sa nu-l termin sub 4 ore si 30 de minute. Dar nu e suficient. As vrea sa ma chinui sa cuceresc pe cineva, sa ma chinui sa dovedesc ceva la job, sa ma chinui sa fiu iubit de toata lumea, sa… Dar nu imi pasa. Cu cat cunosc mai multa lume cu atat tind mai mult sa-mi caut linistea singur pe o terasa.
Din nou, nu vreau sa trasmit nimic. Pur si simplu, uneori atunci cand cerul e senin nu trebuie decat sa cauti soarele si nu cel mai apropriat nor. Oricat de multe grade ar fi. Si uneori chiar nu ai nevoie de o crema cu protectie de 70. Te arzi dar macar ai avut o relatie deschisa cu razele soarelui.
gândurile simple încep într-o gramatică corectă (a se vedea “Ne avand”)
XXX, mersi ca mi-ai atras atentia pentru spatiul lipsa. Oricum ai dreptate, sunt convins ca in toate filmele XXX protagonistii gandesc cu cratimele si spatiile de rigoare acolo unde se cuvine 🙂
Cred ca e momentul sa treci de la Bukowski la michel houellebecq 🙂