Săptămâna trecută am alergat peste 60 de kilometri, am citit peste 400 de pagini de Bukowski și Orson Scott Card, am făcut dragoste cel puțin 3 ore, am băut 30 de beri, am dansat 5 ore, fumat 200 de țigări, am muncit 50 de ore (sau cel puțin am fost la birou) și nu am scris niciun rând deși am avut cel puțin 30 de oportunități. Nu simt că aș mai avea ceva de transmis. Cel puțin nimic altceva decât obsesia mea permanentă pentru sâni. Mai ales pentru sânii metalici.
Am citit undeva despre un lucru care se asemăna cu sexul: crezi că e important până când ai parte de el. Sincer, nu știu unde am citit asta. Cine ține minte astfel de lucruri. Cred totuși că era o carte de Bukowski. El sigur ar scrie așa ceva. Sincer, mă mir că nu am spus și eu asta până acum. Îți trece după prima penetrare. Nu e nimic special. Chiar dacă știi asta tot ai nevoie de acel prim moment în care intri în ea. Și apoi doar te chinui să nu te gândești la alta. Sau te chinui să te gândești la alta. Depinde de modul în care încerci să te minți. Dacă te minți că „ea” e „the one” sau crezi că alta e cea care ar trebui să-ți suporte căcaturile până când o să i se lase sânii.
Apropo de sâni, asta e o obsesie pe care nu știu dacă o să pot vreodată să mi-o inhib. Poate când o să-mi văd copilul alăptat din sânii ei. Sper că atunci. Orice formă ar avea, eu vreau mereu alți sâni. Mai mari, mai mici, mai fermi, mai rotunzi, mai lăsați…
Lăsând sfârcurile la o parte, eu tot nu văd înspre ce mă îndrept. Aș vrea să am o pasiune: prețul benzinei, guvernarea USL, actele pentru viza de muncă… Orice, numai să-mi ofere un țel. Neavând așa ceva îmi creez propriile provocări. Cred că așa s-a născut ideea de maraton dar acum sunt deja convins că nu am cum să nu-l termin sub 4 ore și 30 de minute. Dar nu e suficient. Aș vrea să mă chinui să cuceresc pe cineva, să mă chinui să dovedesc ceva la job, să mă chinui să fiu iubit de toată lumea, să… Dar nu îmi pasă. Cu cât cunosc mai multă lume cu atât tind mai mult să-mi caut liniștea singur pe o terasă.
Din nou, nu vreau să transmit nimic. Pur și simplu, uneori atunci când cerul e senin nu trebuie decât să cauți soarele și nu cel mai apropiat nor. Oricât de multe grade ar fi. Și uneori chiar nu ai nevoie de o cremă cu protecție de 70. Te arzi dar măcar ai avut o relație deschisă cu razele soarelui.
gândurile simple încep într-o gramatică corectă (a se vedea “Ne avand”)
XXX, mersi ca mi-ai atras atentia pentru spatiul lipsa. Oricum ai dreptate, sunt convins ca in toate filmele XXX protagonistii gandesc cu cratimele si spatiile de rigoare acolo unde se cuvine 🙂
Cred ca e momentul sa treci de la Bukowski la michel houellebecq 🙂