Azi e joi. O zi plină în care nu am avut timp nici să scriu și nici să citesc bloguri.
Aseară am fost la film. Filmul potrivit pentru o zi de 14 noiembrie 2007. Amintiri și sfaturi, morală și râs.
Filmul a început cu imagini din San Francisco. Am rămas WOW. Locuri pe care le văzusem și „în carne și oase”, străzi pe care am făcut poze. Atunci însă era doar „nice”. Mă bucuram de străzile înclinate, de zgârie-nori, de Golden Gate dar fără entuziasmul de care dădeam dovadă în sala de cinema. Lucrul ăsta e valabil pentru toate lucrurile. Din afară par atât de rotunde. Odată aflat pe suprafața sferei îți dai seama de colțuri.
Aflat cu aparatul prin parc, adesea mă surprind uitându-mă cu o oarecare gelozie la cuplurile care se sărută pe bănci, pe iarbă, pe role, pe biciclete.
Aflat însă pe banca respectivă, pe colțul acela de iarbă, cu „ea” în brațe, lucrurile par mai banale… par un clișeu.
Apropo de clișee, filmul de aseară a fost plin de ele. Destul de multe, și venite la un moment în care eram dispus să le înghit, încât m-a făcut să mă gândesc. Să mă gândesc la handsfree, la glume nesărate, la cursuri de ASE, la zâmbete false, la berile băute singur, la Claudiu, la viitori nepoți, la faptul că nu trebuie să-ți găsești „perechea” doar pentru ca a sosit momentul sa o gasesti…
Închei aici că se face Vineri.
kid, mai bea o bere ca imediat e sambata si iar te prind prin parcuri cu camera de gat cautand colturile lumii 🙂
Aura, mă dezamăgeşti… 😛
De ce vrei să înneci aşa în alcool creativitatea omului? sau eşti invidioasă cumva? 😀
ia zi Gelule, când ieşim la pozat pe undeva? ;;)
🙂 Noi am tot planuit iesirea… de data asta mi-am adus ai aparatul de la birou… asa ca poate zilele astea 🙂