Amintiri

Eram ieri la masa in Valahia si inevitabil mi-am adus aminte de nuntile de la tara de cand eram eu de 12-13 ani si la care cremwurstii polonezi (ce aveam si eu in farfurie) erau nelipsiti, ca si sarmalele de altfel. Era o adevarata placere sa merg la nuntile de la caminul cultural (multi unchi/matusi de varsta "maritisului") din Berchisesti si sa ajut si eu la impartitul mancarii (se face un mare lant uman din bucatarie pana la fiecare masa) si mai ales sa dansez. Eram cu un cap mai mic decat o verisoara cu 2 ani mai mica decat mine dar asta nu ma oprea sa o "invart" la "o populara". De alfel asta era aproape singura muzica pe care se dansa (care se canta de alfel), muzica "usoara" venind deabia la sfarsit cand cei de 50-80 de ani plecau pe la casele lor si ramanea doar "tineretul". Stiu ca ma trezeam in mijlocul unui cerc cu oameni fara copii pe vremea aia (acum fiecare e la casa lui, cu plozii corespunzatori) si eram un fel de "maimuta grupului". Era fascinant! Pe la 6 dimineata lumea pleca doar pentru ca pe la ora 17 sa se adune in acelasi loc la "intorcatura", o petrecere mult mai restransa.

Nu stiu daca m-a apucat nostalgia dar tot din acea perioada imi aduc aminte de "animalul de curte" pe care il avea bunica: o caprioara, pe care evident ca o chema Bamby. A aparut prin primavara, un mic ied, si a disparut la venirea iernii… Vacanta de vara am stat alergand prin livada dupa ea si de ea. :). Cred ca era inca mica si de aceea alegam mai repede :P. Cand oboseam ma retrageam in copacul meu preferat in acea perioada (il numisem "Tarzan") si mancam verzaciuni.

Initial au vrut sa o dea la un ZOO dar intr-un final cred ca au taiat-o.

2 thoughts on “Amintiri

Comments are closed.