29 de ani

Încă nu am împlinit 30 de ani; măcar atât. Dacă aș avea niște țeluri mărețe de atins până atunci tot aș mai avea un an să le îndeplinesc. Dar nu am. Nici măcar unul. Poate doar cel propus acum 11 ani: să mă simt bine în pielea mea, dar sunt deja acolo. Am auzit că unele clasice ar fi să fiu căsătorit, să am casă, mașină și cel puțin un copil. Deocamdată n-am bifat niciunul. Și sunt ok cu asta.

Cred că singurul lucru care mă face să mă simt relativ bătrân e inerția care se pare ca ma defineste. Pentru a șasea oară o să-mi fac ziua în același loc; am fost la un singur interviu, acum aproape nouă ani; la birou am adus și anul asta bomboane cu alcool deși știu că lumea ar aprecia mai mult niște prăjituri sau câteva găleți cu pui de la KFC; de peste cinci ani revin constant la geamul asta cu bere ieftină ca să scriu și să citesc; locul meu preferat de ieșit la dans a rămas în continuare Club A; eu sunt băiat și mă uit după fete.

Am renunțat totuși la locuința de burlac; dacă până acum doi ani, în perioada asta, mă gândeam la câte nume noi au apărut pe „lista”, în ultimul an, acum sunt ok cu faptul că numărul ăsta e zero; mi-am dat seama că pentru unele întrebări e posibil să nu-mi pot găsi singur răspunsuri așa că anul asta am mers la un psiholog; mi-am dat seama că a face un compromis nu e același lucru cu a te declara învins; nu e atât de rău că fericirea ta să depindă într-o oarecare măsură de altcineva si nici nu e un capăt de țară dacă se întâmplă și invers; monotonia nu e același lucru cu plictiseala sau nefericirea; trezitul lângă aceeași persoană pentru a 700-a oară poate fi la fel de plăcut ca într-o primă dimineață.

Probabil că acum peste zece ani când mă gândeam la mine la vârsta asta m-aș fi văzut în alt loc. Mi-aș fi dorit să fi bifat deja câteva din lucrurile pe care mama mea și le dorește pentru mine. Țin minte cum acum cinci ani am avut o așa-zisă „criză existențială” și am plecat pentru prima oară în India. Mi-aș fi dorit să plec singur, dar nu a fost să fie. Acum mi se pare amuzant ca atunci o numeam „midlife crisis” și sper să mai folosesc termenul ăsta de-abia peste 20 de ani. Oricum perioada care a urmat cred că m-a ajutat prin faptul că acum mă simt pregătit să duc o viață „plictisitoare”. Numărul textelor de genul ăsta s-a micșorat pe pagina asta și pentru că am început să îmbrățișez o astfel de viață.

Am aproape 30 de ani, nu mă simt bătrân, dar nici că sunt mai bărbat cu fiecare tipă pe care o aduc în patul meu. Ies constant să dansez, dar nu-mi mai pasă de numărul de tipe pe care le cuceresc cu mișcările mele. Îmi place să beau, dar la sfârșitul serii vreau să fiu în stare să merg pe jos cei patru kilometri până acasă. În perioada mea mai agitată mi-am propus să mă trezesc măcar o dimineață lângă o femeie de peste 30 de ani. Încă nu am făcut asta, deși acum pare că nu ar mai trebui să fie nicio provocare în asta, si e ok să se întâmple de-abia peste trei ani și șase luni.

Una din puținele frustrări pe care le am, legate de vârstă, e faptul că am fost la un singur interviu până acum, deși peste un an fac 30 de ani. Cred că ar trebui să schimb asta în anul ce urmează, măcar pentru a simți că nu sunt prea bătrân pentru ce se cere mai nou în câmpul muncii. Mi-ar plăcea să zic că a fost o glumă, dar la ultimul meu interviu, acum opt ani și zece luni, nu exista nici Facebook, nici LinkedIn și singura întrebare pe care mi-o aduc aminte e dacă știu diferența dintre http și html.

Zilele trecute m-am întâlnit cu o prietenă pe care am cunoscut-o acum mai bine de zece ani și ne-am adus aminte de prima mea petrecere de ziua mea, când am împlinit 20. Îmi amintesc că am fost cam șase oameni. Cred că lucrul ăsta mă bucură cel mai mult că s-a schimbat odată cu vârsta, că deși sunt un tip destul de singuratic am destul de mulți prieteni care mă suportă așa dubios cum sunt în unele momente.

Acestea fiind spuse închei această însemnare care își are locul mai degrabă pe blogul meu de pe Yahoo! 360 spunând că îmi doresc ca la anul, și peste zece, să fiu la fel de mulțumit și încântat cu liniștea din jurul meu.

(P.S. Sau cine știe, până la 30 poate îmi iau si eu ceva de aici: Zeedoshop )