De câteva săptămâni am pus mâna pe un kindle. Nu e al meu. Doar îl folosesc de ceva timp. De fiecare dată când ajung într-un bar, acum sunt pe terasa în Argentin, am cu mine tableta și kindle-ul. De obicei aveam la mine o carte. Dacă aveam mai puțin de 100 de pagini de citit mai luam și o carte nouă din biblioteca mea firavă. De câteva săptămâni nu-mi mai fac astfel de probleme ținând cont că reader-ul are câteva sute de cărți pe el, multe dintre ele fiind cărți pe care chiar aș fi vrut să le citesc. Înainte, dacă se întâmpla să nu-mi placă ceea ce am luat cu mine oricum citeam din ea câteva zeci de pagini pentru că nu aveam altă opțiune. Așa am descoperit câteva cărți care m-au bucurat deși după primele pagini aș fi vrut să le arunc (de exemplu Venea din timpul diez de Bogdan Suceavă sau Gâlceavă în Grădina de Guave). Acum însă, lucrurile stau puțin altfel. Știind că am atât de multe opțiuni mi-e greu să citesc o carte până la capăt ținând cont că aș putea să văd cum sunt alte zeci de cărți aflate în cei doi giga de memorie. Astfel în ultimele 2 săptămâni am citit doar două „cărți”. De fapt am recitit două cărți. Maitreyi și „M-am hotărât să devin prost”. Am început/răsfoit însă alte câteva titluri care probabil m-ar fi captivat după primele 50 de pagini.
Sunt previzibil și o să continui cu: „ca în viață…”
Ca în viață! E greu să te bucuri de cineva de lângă tine când știi că e atât de ușor să încerci și altceva să vezi dacă e ceea ce cauți. Evident că nu știi ce vrei dar cu siguranță nu vrei ca bicicleta ta să aibă cauciucul din față puțin dezumflat. Ai putea să iei pompa și să apeși de câteva ori pe ea dar asta ar însemna că îți pasă de acea bicicletă dar mie nu îmi pasă dacă Camus a fost în stare să scrie vreo carte decentă în viața lui. Nu mi-au plăcut primele 2 pagini așa că mă duc pe un canal din Amsterdam și îmi aleg altă bicicletă. Asta are ambele cauciucuri umflate. Deocamdată nu îmi pasă dacă îi țin frânele sau nu. Mai sunt multe sute de metri până la prima intersecție.