Nu vreau să spun nimic. Vreau doar să întreb.
Fericirea noastră ține de ceilalți? Poți să fii fericit doar pentru tine? Oare m-aș putea simți la fel de bine în pielea mea și dacă m-aș izola într-un borcan? E pielea mea, de ce să conteze ceilalți? Mă simt împlinit doar pentru că sunt înconjurat de oameni care îmi sunt dragi? Cât de mult ne impactează fericirea celor din jur? Unde erau în momentele mele de depresie? Cum poți urca punctul de oscilare a unei sinusoide? Oamenii pot fi geniali doar atunci când sunt triști? Poți fi obiectiv atunci când ești bine dispus? Câtă bere poți să mai bei după ce ai băut prea multă bere? Unde mai urci după ce ai ajuns în vârful Everestului? Dacă aluneci până jos când ești aproape de vârf poți să spui că ai fost la un metru de culme?
(exercițiul ăsta devine din ce în ce mai complicat… devine aproape imposibil să pun întrebări fără să-mi răspund la ele)
Poți să fii fericit fără să te întrebi de ce? Dacă realizezi că un lucru se întâmplă acesta încetează să existe? Dacă te întrebi dacă Dumnezeu există înseamnă că nu crezi în El? Dacă te minți înseamnă că fugi de adevăr? Adevărul e doar o minciună șlefuită de inconștient? Obsesiile sunt dobândite sau construite? Poți să construiești ceva în care să crezi? După câte cărămizi căzute un zid începe să se dărâme? După ce a căzut, o cărămidă poate fi pusă la loc? Lucrurile rotunde își au centrul în mijloc? Dimineața începe când te-ai trezit sau când a răsărit soarele?
Aș aprecia orice răspuns, la oricare dintre întrebări. Unele pot părea întrebări retorice dar nu sunt.
uita-te la filmul “Into the wild” si poate te ajuta cu cateva raspunsuri 🙂
Cred ca bias-ul sinusoidei il schimbi luandu-ti alte repere.
Fericirea noastra tine de ceilalti pentru ca asa suntem construiti si rar reusim sa spargem tiparele. Esti fericit atunci cand daruiesti, cand primesti, esti fericit atunci cand esti langa prieteni, cand vezi un zambet. Daca ai fi pe o insula pustie singur, izolat, ce ai simti cand in zare s-ar contura silueta altui om ? Nu stiu daca ti-am raspuns la intrebare si nici vreun adevar absolut nu este in randurile de mai sus, dar…au fost doar niste ganduri in continuarea intrebarilor tale…
Fericirea depinde de un singur lucru: sa vrei sa fii fericit. Cei mai multi oameni nu prea vor. Intreaba pe oricine: ce preferi, sa fii cu persoana iubita sau sa fii fericit? Sa-ti fie copiii sanatosi sau sa fii tu fericit?
Fericirea personala a celor mai multi oameni e hat departe in jos pe lista prioritatilor lor… suntem prea ocupati ca sa avem timp sa fim fericiti.
Da, intr-o anumita masura.
Da, dar nu tine mult.
Nu, libertatatea e primara pentru fericirea omului.
Pentru ca TU ai constiinta, iar omul e o fiinta sociala.
Nu doar ci si pentru ca ii ai pe cei dragi alaturi.
Mult, uneori reusim sa ne si bucuram pentru ei.
In fericirea lor.
Nu stiu, nu e domeniul meu de activitate.
Nu, dar de cele mai multe ori atunci se intampla.
Nu, nu poti fi niciodata.
Nu mai poti.
Sigur mai ai multe de rezolvat pe Pamantul asta.
Da, cei mai multi spun chiar ca au fost in varf.
Oh DA, categoric.
Nu, doar devine mai rational.
Nu, inseamna ca gandesti.
Da.
Nu.
Ambele.
Da, dar o sa se distruga repede.
Mai multe decat cele care raman.
Da, dar tot se vede locul de unde a cazut.
Depinde din ce unghi privesti.
Cand a rasarit soarele.
PS: loved the post >:D<
bem o bere?
Gelu, sunt cele mai inteligente intrebari pe care le-am citit vreodata.
sunt cateva la care cred ca pot sa imi dau si eu cu parerea.
dar, nu… lasa! am o retinere cand vine vorba sa vorbesc unei persoane ca tine (la un nivel intelectual atat de ridicat).
prefer sa te citesc si atat.
mai bine taceam si acum…
*cu un nivel
nah, vezi? nici nu stiu sa leg doua vorbe cum trebuie. devin atat de vulnerabila… rar mi se intampla… dar cand mi se intampla, inseamna ca acea persoana intradevar are capacitati intelectuale deosebite. da, fac referire la tine, evident.
fericirea este individuala. ca singuratatea. este o experienta personala la care ceilalti pot fi (sau nu) participanti accidentali, dar in mod cert nu o determina.