Înainte să vin în mall ca să scriu am întrebat o bună prietenă despre ce să scriu (adesea am chef de scris dar fără să vreau să transmit ceva în mod special). Ea mi-a zis să scriu despre mâncare așa că asta o să fac.
În weekend am mers la IKEA doar ca să mănânc chifteluțe suedeze. Mi se pare genial gemul. Aseară mi-am făcut un sandwich cu Fineti, salam uscat și castraveți murați. E o combinație foarte reușită. E genială senzația de a trece de la acru la dulce și apoi din nou la acru. Te face să apreciezi mai mult și gustul de Fineti dar și castraveții murați în oțet.
(ca să înțeleg eu peste 1 an ce am vrut să transmit, hai să traduc ce am spus mai sus)
Îmi plac puștoaicele de 18-20 de ani. Îmi place modul în care dansează, îmi place faptul că se lasă atât de ușor conduse pe ring, că nu încearcă să-și impună dansul, că încă nu s-au obișnuit cu un pas sau altul, că sunt în perioada de experimentat. Îmi place privirea lor deschisă, seninătatea din zâmbet. Îmi plac discuțiile despre lucruri care nu mă mai interesează de mult dar care mă fascinează din prisma pasiunii lor.
Îmi place la nebunie să merg la Argentin cu tipe de 28-30 de ani venite direct de la birou, îmbrăcate office și care în mod normal ar fi mers în Interbelic. Mă relaxează până și discuțiile despre evoluția cursului Ron/Euro atunci când sunt în preajma lor. E fascinantă siguranța din vocea lor când vorbesc despre ele, despre trecut sau despre viitor. Privirea din spatele ochelarilor mă face să-mi dau seama că există viață și după 25/30/35 de ani. Discuțiile despre lucruri la care nu te-ai gândit niciodată durează ore și ore fără să te gândești vreun moment la faptul că șansele să o întâlnești în Vama sunt aproape 0 pentru că dacă merge pe litoralul nostru va opta de fiecare dată pentru un hotel de 4 stele din Mamaia.
Îmi place Timișoreana băută în compania tipelor care mă fac să aberez. Detașarea pe care o au față de ce se întâmplă în jurul lor mă face și pe mine să visez cu ochii deschiși. De cele mai multe ori după ce o sărut de rămas bun nu-mi mai aduc aminte nimic din ce am vorbit, știu doar că îmi vine să zâmbesc și să vreau să-i cumpăr flori. Felul în care dansează în A mă fac și pe mine să-mi activez modul de dans „găină decapitată” și să nu-mi pese cât de penibil pot părea în ochii celorlalți.
Sunt înnebunit după tipe, după cât de diferite sunt și nu cred că voi renunța prea curând la a mă bucura de toate aproape simultan. Ziua perfectă e cea în care ies la masă cu una, cu una la bere și cu una în club… și apoi să merg să dorm la ea.
Mi se pare nedrept ca nu a comentat nimenea pana acum… pentru ca e un post sincer si asta merita laudat. am asa o banuiala ca nu-s putini cei dintre noi care neaga faptul ca sunt atrasi de mai multi oameni simultan numai ca sa nu aiba probleme si sa isi mentina prestigiul… so bravo Gelu pentru exercitiul de sinceritate,
Ai grija : sa nu racesti si cu intoxicatiile alimentare 😀