Inevitabil ajungem la un moment dat în viață în care trebuie să ucidem. E un lucru de care nu putem scăpa. Fiecare are modul lui de a o face. Eu am început să o fac destul de târziu. Până acum câțiva ani nu făceam decât să-i împușc în picior și astfel eram sigur că nu au cum să mă ajungă din urmă. Mi-am dat seama că nu e cea mai bună modalitate de a scăpa pentru că inevitabil mă împiedicam și eu și mă ajungeau din urmă.
Acum câțiva ani am început însă să fiu mai sadic. Îi lăsam pur și simplu să moară încet. Fără apă, fără mâncare, mureau pur și simplu. Atunci am început să am o problemă: ce să fac cu cadavrele? Inițial lăsam pur și simplu viermii să-și facă treaba crezând că nu o să fiu niciodată pus în ipostaza să-mi aduc aminte de ele. Nu a fost atât de simplu. Adesea mă trezeam cu un sentiment acut de vinovăție și încercam să mă întorc cu un buchet de flori. Dar nu aveam unde… îmi era imposibil să-mi dau seama unde au rămas împrăștiate rămășițele…
Acum un an am început să fiu mai radical. Am început să omor dintr-o singură lovitură. Puneam cadavrul într-un sac de plastic și-l îngropam cu o cruce deasupra. Aveam unde să mă duc cu un număr par de flori, dar avea sens? Morții cu morții, viii cu viii….
Tu ce faci cu cadavrele?
:)))…e funny spus…dar se vede ca e fals modul asta de-a vedea lucrurile …nu exista cadavre …sa omori inseamana sa omoram o parte din noi …deci nu cred ca putem vb de cadavre …e ca si cum am incepe sa aruncam din caramizile de la casa ….doar caramizile ne-au ajutat sa capatam forma…sa devenim o casa …hehe
Pai le faci pomeni si te rogi sa nu ramana lumina aprinsa in urma lor.
Incinerare dom’ne… E cel mai elegant 😉
Eu le port dupa mine. Au lanturi grele care le atarna mereu de urma mea.
I dress them up like puppets.
De cîte ori tre să vă explic…
Te duci pe DN1 pînă ajungi la Zoo. Faci dreapta spre Academie, și pe la jumatea drumului e un loc de parcare pe dreapta. Scoți repede din portbagaj ce ai de îngropat și-l treci repejor pînă peste drum în pădure. Tre să ții diagonal față de drum, să te îndepărtezi și de DN și de Academie. După vreo 5 min de mers, te uiți în jur, faci o groapă cît mai adîncă, preferabil să încapă în picioare, dar tre să ai experiență s-o sapi repede.
Cel mai bine să-l tai, dar nu acolo, acasă, în cadă înainte și faci mai multe gropi. Nu una lîngă alta, ca ghiolbanul, ci te plimbi și tu un pic.
Totdeauna să scoți din sac ce ai de îngropat. Toți ciumpalacii îngroapă punga cu totul, de greață, și ți-l găsește acolo și după 200 de ani.
Treci de la o extrema la alta , din romanticul incurabil in sadicul fara limite ?
daca nu incadrai acest post la sectiunea “aberatii”, m-as fi ascuns de tine pana iti reveneai… :-j