Curva proasta

Acum o săptămână am mers la Cluj. Din Brașov până în Cluj am avut ocazia să vorbesc cu o tipă care m-a șocat de la început prezentându-se ca „o curvă proastă”. Primul instinct a fost să închei conversația acolo pentru că nu aș fi vrut ca peștele ei să fie puțin mai „deștept” și să se afle în compartimentul în fața căruia ne aflam. Curiozitatea care s-a iscat din această „autocaracterizare” m-a forțat să o întreb „Poftim?”.

-Aș putea să-ți spun că mă cheamă Tatiana și că lucrez într-o multinațională și că mă enervează șeful la culme și că acum mă duc în Cluj la prietenul meu (o fac o dată pe lună) ca să facem dragoste așa cum numai noi știm, și probabil m-ai crede.

-Ok. Deci să continuăm de aici: nu te cheamă Tatiana și nu mergi la Cluj să faci dragoste cu un tip care lucrează într-o bancă 8 ore pe zi.

— Deci nu mă cheamă Tatiana. După cum spuneam, sunt o curvă proastă. Poate mai mult curvă decât proastă (în momentul ăsta nu reușeam să înțeleg de ce nu mă deranjează cuvântul ăsta). O să ajungem probabil și la partea cu Clujul dacă nu o să mori de plictiseală sau oboseală până atunci. Apropo, de ce nu stai jos?

— Nu am avut loc decât până la Ploiești dar ceva îmi spune că nu o să regret.

— Ești amuzant și simpatic. Anul 1?

– 5. Dar nu conteaza. Continuă te rog.

— Ah… nu știu ce te aștepți tu să asculți dar nu te gândi că va fi un început ca-n… lapsus… Ai citit „De veghe în lanul de secară?”?

– (în momentul ăsta sper că vă dați seama că eram în extaz chiar dacă era puțin penibil că cineva să-și înceapă „povestea” citând din cartea mea preferată) Știu la ce te referi. Ok, nu e vorba de un început ca-n David Copperfield. (mi-a fost frică să o întreb dacă știe că Salinger se referea la nuvela lui Charles Dickens și nu la „magicianul” cu același nume)

— Da… m-ai prins… În fine… trecem peste pubertate și liceu. Am putea poate să trecem și peste facultate (pe care am abandonat-o undeva pe parcurs). De fapt hai să ajungem la săptămâna asta. Mi-am pierdut doi clienți fideli. Unuia i s-a întors nevasta după șase luni iar celălalt și-a dat seama că vrea să se însoare și nu vrea să o „mai înșele”. Probabil că crezi că e vorba de bani. Chiar. Înainte să continuăm ar trebui poate să-ți spun de ce sunt o curvă proastă. Pentru că sunt o curvă care se îndrăgostește de fiecare client. Bine, nu chiar de fiecare client, dar mă atașez de fiecare client fidel care îmi dă puțin mai multă atenție. Adică e destul să-și dorească să mă țină în brațe după. Nu te gândi la chestii romantice ci pur și simplu nu se îmbracă la două secunde după ce ejaculează. Vorbesc prostii. Scuze. Sigur nu vrei să mergi pe locul meu și să stai?

— Sunt ok. De obicei nu pot dormi în tren. (de obicei dorm neîntors în tren). Scuze că întreb, dar cum adică te îndrăgostești? Nu le mai ceri bani? (știu, întrebare idioată dar deși nici nu ajunseserăm la Sighișoara mureai de somn, oricât de interesantă ar fi fost discuția)

— Ce copil ești!! Apropo, tu lucrezi? Ca ce?

-Pai… da… (nu vroiam să vorbesc prea mult despre mine și să-i explic ce înseamnă să fii Quality Engineer așa că…) sunt programator.

-Așa, și să înțeleg că dacă programezi ceva ce îți place renunți la salariu?

(va urma)