Iti scriu pentru că știu că nu vei citi niciodată rândurile astea și mai ales pentru că știu că nu îți mai aduci aminte de mine decât atunci când dau click pe numele tău pe lista de messenger sau atunci când te sun să mă conving că nu vrei să mă vezi. Au trecut atât de mulți ani de la singurul sărut și atât de mult timp de la ultima îmbrățișare… nu cred că mai înseamnă nimic pentru nimeni acele momente. Îți vei aduce aminte de Eminescu atunci când îți vei naște al doilea copil sau eu mă voi gândi la sticla de fanta când îmi voi deschide sticla de vin din 86?
Te-am mințit. Mai ții minte dimineața în care te-am trezit să-ți spun că ți-am pus bibeloul pe raftul de sus? După câteva secunde mi-am dat seama că mai e loc de încă un raft și l-am pus deasupra imaginii idilice pe care ți-am creat-o (nu știu dacă de vină a fost zâmbetul tâmp de pe fața ta sau faptul că albastrul din ochii tăi nu mai aveau aceeași intensitate)
Dacă te-aș întâlni acum mi-aș dori atât de mult să-mi dovedesc că am rău de înălțime incat aș profita de faptul că tocmai te-ai despărțit de coletul de carne care ți-a fost alături în ultimii 6 ani si ți-aș povesti de raftul de sus si ți-aș spune că te-am așteptat atâta timp si că mă gândeam la tine în timp ce scotam zgomote dubioase deasupra alteia si te-aș îmbrățișa în amintirea scrisorilor ajunse în altă cutie poștală si ți-aș săruta pielea de bucovineancă în timp ce mâinile îți vor mângâia sânii. Ți-aș adulmeca buricul și m-aș înfrupta cu buzele tale înainte de a-ți simți răsuflarea pe umeri si apoi voi săpa o groapă ca să mai fac loc de încă un raft.
Raftul de jos nu-l darama pe cel de sus. Ajunge la stele, sapa groapa si lasa raftul de jos gol. Apoi intoarce-te la rafturile de la nivelul ochilor, inaltandu-le o data cu tine. Raftul de sus exista doar ca referinta si ideal sa-ti arate unde poti ajunge, pentru ca niciodata nu vei putea construi un raft mai inalt decat tine.
Welcome back >:D<