Ieri am vazut "I Am Legend". Un film in care Will Smith moare pentru a salva omenirea.Suna destul de "cheesy" daca ai citit macar un numar din Libertatea sau te-ai uitat la o editie a stirilor de la ora 5. Prea multi eroi, prea multe morti eroice. Atunci cand ai 12 ani insa, si esti predispus ca peste 2 ani sa incepi sa scrii poezii cu tenta romantica, mortile eroice pot fi o delectare inainte sa adormi.
Am avut o perioada in care inainte sa adorm "visam" posibile sfarsituri… la dezaxati care intrau in clasa de la etajul unul a Scolii Generale Nr 2 inarmati cu un cutit si care incercau sa o omoare pe EA dar eu ca un erou reuseam sa opresc inevitabilul cu pretul vietii… Inevitabil muream. Ca un erou. Aveam momentul meu de glorie. 80% din vis era axat pe "inainte", restul fiind doar chipul indoliat al EI care isi dadea seama cat de mult "ma aprecia". Incercam sa diversific in fiecare seara aceasta poveste. Unele lucruri erau insa constante… la 13 ani nu prea ai la ce viitor sa te gandesti, nu prea te gandesti la cei ce raman, nu te gandesti la urmari… te gandesti doar la prezent si cel mult la momentul in care EA va plange in timp ce-ti aduce flori… (off topic putin: oare pustanii din ziua de azi intre Hi5, messenger si pornotube mai se gandesc la povesti inainte sa se culce?)
Moartea a reprezentat un element constant al "operelor din tinerete". A devenit fara voia mea un trademark al insemnarilor ce le scriam pentru ora de romana (mi-e dor sa fiu "obligat" sa scriu) si un subiect de "mistouri ieftine". A inceput cu o poveste ce trebuia sa aiba ca subiect principal dragostea… inca sub vraja Tunelului (Ernesto Sabato) povestea mea se incheia cu un cutit de macelar infipt in spatele ei… A urmat tema "joc/joaca" in care o tipa se sinucide dupa un joc stupid… La "cunoastere" el este accidentat mortal de catre o masina dupa ce iese din biblioteca dupa 10 ani…
Ajunse-se-m sa scriu atat de mult despre moarte incat nu ma mai gandeam la fapte eroice, la vieti salvate, la iubiri indoliate…
Azi am vazut "Awake" care iti ofera o perspectiva diferita asupra mortii… nu conteaza pentru ce mori, nu conteaza cum mori, nu conteaza daca mori impreuna cu alti 6 milioane de oameni…
Ar fi frumos ??? daca ai sti ca e posibil sa mai ai doar 3 saptamani, 3 ani, 2 ore… Nu cred ca ti-ai pierde timpul panicandu-te ci… Ai face dragoste… ai vorbi cu prietena din gradinita… ai vizita Budapesta… ai…
Mai ma trezeam din cand in cand ca ma gandeam la "prostii" dar cauza a devenit doar un mic detaliu… Important e ce ramane in urma… Risc sa devin "comercial" dar… trebuie sa fii impacat cu tine in orice moment…
Cel mai mult m-ar speria faptul ca persoanele dragi mie vor afla tarziu… sau nu vor afla. Cati din cei care i-as vrea langa mine ar ajunge in Gura Humorului pe strada Cetatii, la 200m de ruinele cetatii in a carei temelie ascundeam eu marmura.
In ciuda celor de mai sus acum sunt foarte linistit… nu ma gandesc la nimic… nu ma gandesc la…
te gândeşti la No Comments (cel puţin la ora la care eu îl scriu pe al meu 😀 )
cât despre puştanii din ziua de azi, îţi pot spune din proprie experienţă că între haicinci, YM şi WoW de cele mai multe ori adorm cu capul pe birou, sau într-o rână, pe pat, sub pretextul: stau doar 10 minute >:)
PS: orice asemănare cu persoane şi fapte reale e pur întâmplătoare O:-)
No iotete’ la el cat de profund a devenit…da tot la colegele de gradinita ti-e gandu’:P..stim stim nu te gandesti la nimic 😛 ca deasta ai pus “…”:))