Ora 12. Metroul spre Unirii. În același vagon ca și mine două eleve de liceu. Probabil că erau în clasa a noua. Una dintre ele și-a scos caietul de biologie și a început să învețe. Un caiet foarte ordonat cu linii mov și roz.
12:15. O trecere de pietoni de la Unirii. Un tip de 16 ani cu un cercel în urechea dreaptă și cu o țigară în colțul gurii. Nu cred că trăgea nimic din ea. Doar privea ca un mare cuceritor deasupra vârfului mai mult stins. Îi lipseau ochelarii imenși la care renunțase probabil cu greu. Avea pantofi albi, cu cioc, niște blugi și un sacou negru plin de scame. Nu conta asta pentru cei doi „subalterni” de lângă el. La același semafor s-a oprit și o pustoaică cu fustă, motiv numai bun că tânărul nostru cuceritor să-și găsească un punct de sprijin pentru privirea lui pătrunzătoare, în timp ce se rezema de umărul unuia din cei doi ucenici. În grupul tipilor mai era cineva care părea pierdut acolo. Probabil colegi. Gulerul alb îi ieșea de sub puloverul din ceva ce părea a fi lână. Freza lui, spre deosebire de a celorlalți trei, nu prezenta nicio urmă de gel… Breton haotic și ghiozdan în spate. Ceilalți aveau genți de cosmetice de la Nike. S-a făcut verde. Mă întreb dacă tipul care se simțea stingher o făcea pentru că lui nu îi zâmbea nicio domnișoară sau își dăduse seama că la un moment dat țigara se va stinge, manelismele celuilalt nu vor mai ține; cămașa lui va ieși de sub pulover, vocea lui nu va fi atât de subțire, va întoarce capul cineva după el atunci când va conta.
Morala? Eu făceam 5-10 minute până la liceu și nu îmi place nici acum să mă dau cu gel.
adica ai incercat??