Insemnari

For a special one

Filed under: Personal — Gelu September 28, 2010 @ 14:12

Cand mi-am pierdut iPhone-ul mi-am pierdut si lista de idei de posturi noi. Ar fi fost extrem de utila acum. Pe noul telefon nu am decat doua idei: “Poligamie” (despre care am tot scris) si “Destramat obsesii” (astept sa am din nou obsesie ca sa scriu despre asa) asa ca ma gasesc din nou in situatia in care eu simt nevoia sa scriu si nu stiu despre ce :-) As putea probabil sa scriu dupa mult timp despre politica, sau sa ma plang de faptul ca Australia parea atat de departe azi…

La Multi Ani Andreea. Nu stiu daca o stiti pe Deea dar sigur v-ar placea de ea. Zambeste mult. Si ii face si pe ceilalti sa zambeasca :-). Ei ii datorez o mare parte din narcisismul dezvoltat pentru ca de 4 ani imi spune La Multi Ani in fiecare luna pe 11. Asa ca eu ii spun azi. La Multi Ani Andreea.

Mi-am dat seama ca uneori sunt mult prea sincer. M-am mai plans de asta dar simt nevoia sa-mi sa-mi spun inca o data: “Uneori e ok sa taci! Deschide gura atunci cand esti sigur ca lucrul ala chiar il crezi”. Nu stiu daca ati observat dar daca eu ma gandesc la un lucru, total intamplator, il spun… Gen: “Arati decent dar fundul tau e putin cam mare” unei tipe care arata perfect. “Nu e nevoie sa e dovedesti ca nu esti Gay ca stim asta. Atat de bine incat ma face sa ma gandesc
ca…” unui basarabean fioros. “Tu pur si simplu nu vrei sa fii fericita. Ar fi prea simplu sa nu pozezi ca o victima” unei tipe care plange. “Si in afara de lucruri evidente citite in reviste de femei ce mai spui?” in timpul unei discutii inflacarate despre… vreme.

Citind ultimul paragraf ma intreb de ce Andreea e in continuare asa draguta cu mine. In cei patru ani de cand ne cunoastem cred ca am fost de mai multe ori extrem de rau, chiar porc in multe situatii, nesimtit de-a dreptul daca ma gandesc nu mai departe de Miercurea trecuta. Cu toate astea… E posibil ca pana la urma la asta se rezuma prietenia: sa treci peste momentele in care i-ai sparge capul si sa-l asculti in continuare, sa-l faci sa zambeasca cand stii care nevoie de asta. In toti acesti ani am fost atat de preocupat de mici sau mari obsesii, dileme existentialiste si aventuri de o noapte incat am uitat de oamenii care imi sunt mereu aproape. Andreea, you know you are special for me! I am such a terrible friend… Daca citesti asta, te rog ca tura viitoare cand imi dovedesc porcismul sa imi dau o palma sau un genunchi intre picioare si sa-mi intorci obrazul sa ti-l pup.

Ce ne place sa alergam dupa lucruri care par imposibile de prins. Oare asta e o reminescenta a trecutului nostru de vanatori? Oare acum zeci de secole oamenii vanau cerbii blocati langa cocioaba sau alergau dupa cel mai sprinten din padure?  De ce e atat de greu sa dai blana la o parte, sa-i bagi cutitul in inima, sa-l jupui si apoi sa-l transezi? De ce alerg dupa obsesii si nu ies mai des cu oamenii “blocati” langa mine?

La Multi Ani Andreea. Esti unul din motivele pentru care “Acasa” e in Bucuresti.

1 Comment »

  1. Te-ai intrecut pe tine cu postul asta.. Ai descoperit atat de multe lucruri.
    Cred ca asta e de fapt prietenia: sa poti scrie/spune natural povesti pe care nu gandeai ca le vei arunca in online.

    AnDrEEA este cu adevarat cu tot ce ai spus si stie ea cu cat mai mult.

    La multi ani :)

    Comment by mika — September 28, 2010 @ 16:40

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment