Insemnari

Oda (in metru antic)

Filed under: Poems — Gelu February 2, 2008 @ 00:29

Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tânar, înfasurat în manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.

Când deodata tu rasarisi în calea-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce…
Pân-în fund baui voluptatea mortii
Neînduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.

De-al meu propriu vis, mistuit ma vaet,
Pe-al meu propriu rug ma topesc în flacari…
Pot sa mai renviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?

Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar în sân, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma!

3 Comments »

  1. eminescu..mereu mi-a creat dureri de cap. mai ales la bac! :((

    Comment by life — February 9, 2008 @ 14:27

  2. f intersant
    credeam k ma ajutzi shi u oleak, dandumi un referat…..offff, iarashi tb sa kut

    Comment by diana — March 4, 2008 @ 23:32

  3. Diana, chiar cred ca ar trebui sa incerci sa… oricum… no comment citindu-ti commentul.

    Comment by Gelu — March 5, 2008 @ 01:21

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment