Cu talpile pe nisip

Stau la 5 metri de mare cu tălpile pe nisip, o bere lângă (care se cam termină), telefonul în mână, muzica de Joi în urechi. Urmele lăsate de furnici sunt distruse de pași mult mai mari. La 2 metri doi tineri încearcă să facă dragoste. El și-a pus pantalonii în vine și o penetrează cu poftă. După 5 minute romantismul s-a terminat cu pantalonii ridicați și ea căutându-și orgasmul la umbreluța din stânga visând la adieri de zeci de minute.

A mai căzut o stea, de fapt s-a mai irosit o stea căci nimeni nu mai privește cerul în așteptarea de dorințe împlinite. Ne aruncăm dezbrăcați în mare călcând pe gândacii ce se târăsc pe nisip. Valurile se sparg de trupuri obosite de dorința de a trăi.

Copilul din stânga își construiește castelul de nisip fără turnuri sau ferestre căci, nu-i așa, apa va ajunge într-un final la cel mai înalt fir de siliciu. Ea încă nu știe că stelele care strălucesc puternic nu fac decât să ne anunțe că vor muri. Știe însă că fluturele albastru care își mișcă cu greu picioarele va muri în următoarea oră și nu poate decât să-i sufle în aripi pentru un ultim zbor.