Obsedantă melodia asta. De două zile fredonez în continuu: „Maricica Viorica Violeta duce… … galeata la gunoi!”. Atât am prins din toată melodia dar e mai mult decât definitoriu. 🙂 Deci… Viorica Violeta duce… galeata la gunoi. Inevitabil gândul mi-a zburat la relațiile, pasiunile pornite în jurul ghenei de gunoi. Acum că mă gândesc mai bine nu au fost decât câteva astfel de întâlniri romantice în care noi doi ne întâlneam „întâmplător” la ghena pe care o împărțeam (prin „o împărțeam” nu mă refer la ceva de genul „coleg de cameră” ci pur și simplu ceva de genul „amanții aceleiași femei”). (Nu știu de ce am pus ghilimele la întâmplător )pentru că nu-mi aduc aminte acum care era „semnalul de întâlnire ținând cont că nu aveam nici net nici telefon și nu cred că ne sunam pe fix… nu cred că asta e important). Țin minte că amândoi aveam o găleată roșie… nu, carcotasilor, nu era de la PNG dată în campanie electorală!!!
O altă vecină de ghenă, cu care însă nu ne-am văzut niciodată în locul care ne unea, era o copilă care stătea în blocul din spate la etajul 1. Avea balconul si bucataria pe partea mea ;;). Știu că era tânără… acum are și ea probabil vreo 18-19 anișori dar atunci mi se părea indecent de mare diferența de vârstă. Eu cred ca aveam 14-15 ani. Știu că tinerii din ziua de azi la vârsta asta se laudă cu ce-au mai cucerit pe HI5 dar eu după 6 luni în care am admirat-o de la balcon mi-am luat inima în dinți și i-am trimis o cornetă pe care am scris… ceva. Oare ce am scris? Cât de patetic ar fi să-i fi scris o poezie… (promit ca dacă într-o seară după 10 beri o să mai fiu în stare să dau copy/paste o să vă arăt și vouă ce scriam eu pe vremea în care credeam că atunci când doi oameni se sărută se și iubesc).
De 2 zile încerc să-mi aduc aminte cum o cheamă. Știu că și atunci mi-a luat destul de mult (cred totuși că o cheamă Petruța) mai ales că deja rupsesem legătura cu „copiii de la bloc” și nici ea nu prea socializa cu lumea din frumosul cartier Fortuna. Din păcate memoria îmi joacă feste și nu prea știu cum am ajuns într-un final să vorbesc cu ea dar știu că ultimele dăți când am văzut-o (acum 2 ani) am salutat-o. Hm… oricum eram fascinat de eleganța cu care întindea haine pe sfoară și grația cu care stătea picior peste picior când îi venea prietena ei blondă în vizită.
Hm… oare merită efortul de a da 4 clickuri ca să-i găsesc profilul de HI5 și să-i văd pozele demne de http://pitzipoanca.org/ ?
Eiii…ce amintiri…cred ca multi/e au amintiri legate de tipa/ul mai mare pe care o/il intalneau la gunoi sau prin imprejurimi 😛 .Eu ma gandesc la pletosul care semana perfect cu Renegatul si care avea o motocicleta traznet si se imbraca in piele 8-> intre timp s-a tuns, dar are niste motoare multttt mai “smechere” 😉