Treceam adineauri prin fața unui cămin din Belvedere. Dintr-un taxi cobora un tip cu un buchet de flori în mână. Părea emoționat… Drăguț! Nu prea înțeleg de ce buchet si nu doar un fir dar… în fine… cine sunt eu să comentez. 🙂 Din totdeauna mi-a plăcut să dau flori. Mai ales flori simple, de primăvară. Fie buchete mici (e mai greu să dai un ghiocel sau o lăcrimioară), fie un singur fir… neîmpachetate. Care mai e farmecul să dai flori dacă le împopoțonezi într-atât încât nu se mai văd florile de celofan? Cum ai putea să o îngreunezi pe domnisoară cu mai mult decât ar fi necesar… Primăvara asta mi-a părut rău că la sfârșitul ei nu aveam cui să dau flori… Erau pline străzile de florărese de ocazie care să-ți vândă flori de câmp… îmi plac la nebunie… am fost nevoit să dau colegelor de serie, colegelor de serviciu, amicelor… E drăguț să dai flori. 🙂
Îmi aduc aminte de primele flori date unor necunoscute: era 1 martie și eram în clasa a 6-a cred; am ieșit cu clasa pe stradă și am dat flori tuturor domnisoarelor și doamnelor pe care le întâlneam. Erau interesante reacțiile… de multe ori mi-am zis că voi repeta gestul, mai ales în momentele în care nu aveam cui da flori și îmi doream pur și simplu să cumpăr…
am descoperit din intamplare pagina ta…nu stiu de ce simt nevoia sa te tutuiesc, poate pentru ca avem un lucru in comun, si mie imi plac lucrurile simple, florile de camp…asa am descoperit pagina aceasta, pagina unui om sensibil, cu un suflet bogat
si n-am putut sa nu las un mesaj…
buna si mie imi plac floriile de camp la nebunie …mai ales margaretele…..si am postat acest coment mai mult deoarece si eu sunt impotriva floriilor impachetate si impopotonate cu tot felul de fundite si celofane…..