acum câteva ore la metrou un aurolac stătea rezemat de un perete și își butona telefonul cu clapita pus la încărcat în una din prize. Probabil căuta melodiile duplicate după ce și-a transferat câteva melodii de pe telefonul colegului de canal.
acum câteva zile în stația de 41 de la mall un boschetar stătea pe mijlocul liniei încercând să surprindă într-un mod cât mai artistic tramvaiul care venea. Telefonul lui nu era pornit dar probabil că imaginația îi era destul de bogată.
acum câteva săptămâni eram în mașină cu câteva rude printre care și o verișoară de 9 ani: „Telefonul tău ce cameră are? A mea are 3 megapixeli!”. Am răspuns cu umilință că a mea are doar 2…
acum o lună doi cerșetori s-au întâlnit în metroul în care eram: „Dă-mi și mie bip când ajungi la capăt!”.
acum un an în acceleratul București – Vatra Dornei o bătrână de 90 ani se ruga de vecinii de compartiment să o ajute să răspundă la mobilul pe care îl ținea în batistă.
acum câțiva ani am oprit o tipă în curtea liceului: „Bună, sunt Gelu. Îmi dai numărul tău de telefon?”. „Eu sunt Sânziana… ai pe ce nota? 09434390x. Al tău?”. „234798 …”. „?!?!?”
acum câteva minute mi-am dat seama că mai nou există unele obiecte care ne dau iluzia de egalitate.
din ce povesteşti tu aici, încep din ce în ce mai serios să cred că „Filantropica” NU e un film de ficţiune…
daca e mai mult adevar decat fictiune nu prea are legatura cu “telefonul”. Lumea isi cumpara telefon oricum… adica dintr-un salariu de 5 milioane isi ia un telefon de 20.
Si eu am vazut o multime de cersetori, amarati si muritori de foame cu pruncii in brate manuind cate un telefon serios in pauzele de munca.
Cred ca am mai spus-o la tine pe blog dar nu mai am nici un fel de mila/respect pentru mafiotii astia.
Si mai socant pentru mine a fost sa vad seara la ultimul metrou un cersetor numarand prada pe ziua respectiva, presupun. Un teanc masiv de bancnote!
Sigur stii cum arata un teanc masiv!