De ce iubim femeile

În ultimul an am tot intrat în librării și aproape de fiecare dată vedeam „De ce iubim femeile” de Mircea Cărtărescu. La început am fost tentat să o cumpăr dar am văzut-o de fiecare dată în Top5 cele mai vândute cărți și având și un titlu destul de comercial m-am gândit că nu are rost… mai bine îmi cumpăr altceva… niciodată nu cumpăram nimic. Acum o săptămână am avut o discuție cu o amică care mi-a recomandat cartea așa că am căutat să o cumpăr dar fără prea mare noroc (în Carrefour nu era iar la MediaGalaxy nu sunt cărți) așa că…

Ieri ora 18:15 eram în stația de 35 așteptând tranvaiul care să mă ducă la Diverta. După 5 minute am renunțat. 18:50, o voce dulce vorbind la un telefon, un zâmbet puțin ștrengăr cu o strungareasă adorabilă, multe amintiri de acum un an, amintiri de acum doi ani… astea au fost suficiente pentru a declanșa un fel de criză adolescentină. Știți voi de care: „Cum de nu mă iubește deși i-am scris o poezie și i-am dat flori”; „A uitat deja sărutul nostru din lift?”; „Dacă mie mi-e dor de Noi, ei de ce nu îi e?”. Prostii de astea prin care aproape orice puști de 15-16 ani a trecut la un moment dat. Eu nu-mi puteam permite așa ceva… așa că am mers „liniștit” acasă.

19:15, calculatorul se restartează (m-am împiedicat de prelungitor) așa că mi-am adus aminte de toate cele de mai sus și în lipsa de un Oracol sau Mama Omida am plecat în căutarea răspunsurilor: De ce iubim femeile? Știam că nu am cum să găsesc vreun răspuns dar nu puteam să nu fac nimic așa că la 19:30 eram în metroul spre răspunsuri.

19:50 eram deja în posesia cărții mult visate. Îmi place cum scrie Cărtărescu. Parcă aș citi ceva scris de un EU mult mai cult, mult mai inteligent și cu mult mai mult talent.

Iubim femeile pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie
care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au
fundul mare și grăsuț, pentru că au fețe cu trăsături
dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinți
decenți și limbi de care nu ți-e silă. Pentru că nu
miros a transpirație sau a tutun prost și nu asudă pe
buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor
mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă
drepte, cu capul sus, cu umerii trași înapoi și nu
răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.
Pentru că trec cu un curaj neașteptat peste toate
servituțile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat
sunt îndrăznețe și inventive nu din perversitate, ci
ca să-ți arate că te iubesc.

PS: Îmi permit să editez și să pun link spre „răspunsurile” Oanei și ale Inei.