In ultimul an am tot intrat in librarii si aproape de fiecare data vedeam “De ce iubim femeile” de Mircea Cartarescu. La inceput am fost tentat sa o cumpar dar am vazut-o de fiecare data in Top5 cele mai vandute carti si avand si un titlu destul de comercial m-am gandit ca nu are rost… mai bine imi cumpar alceva… niciodata nu cumparam nimic. Acum o saptamana am avut o discutie cu o amica care mi-a recomandat cartea asa ca am cautat sa o cumpar dar fara prea mare noroc (in Carrefour nu era iar la MediaGalaxy nu sunt carti) asa ca…
Ieri ora 18:15 eram in statia de 35 asteptand tranvaiul care sa ma duca la Diverta. Dupa 5 minute am renuntat. 18:50, o voce dulce vorbind la un telefon, un zambet putin strengar cu o strungareata adorabila, multe amintiri de acum un an, amintiri de acum doi ani… astea au fost suficiente pentru a declansa un fel de criza adolescentina. Stiti voi de care: “Cumde nu ma iubeste desi i-am scris o poezie si i-am dat flori”; “A uitat deja sarutul nostru din lift?”; “Daca mie mi-e dor de Noi, ei de ce nu ii e?”. Prostii de astea prin care aproape orice pusti de 15-16 ani a trecut la un moment dat. Eu nu-mi puteam permite asa ceva… asa ca am mers “linistit” acasa.
19:15, calculatorul se restarteaza(m-am impiedicat de prelungitor) asa ca mi-m adus aminte de toate cele de mai sus si in lipsa de un Oracol sau Mama Omida am plecat in cautarea raspunsurilor: De ce iubim femeile? Stiam ca nu am cum sa gasesc vreun rsapuns dar nu puteam sa nu fac nimic asa ca la 19:30 eram in metroul spre raspunsuri.
19:50 eram deja in posesia cartii mult visate. Imi place cum scrie Cartarescu. Parca as citi ceva scris de un EU mult mai cult, mult mai inteligent si cu mult mai mult talent.
care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au
fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi
dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti
decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu
miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe
buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor
mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada
drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu
raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat
sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci
ca sa-ti arate ca te iubesc.
Pentru ca suntem femei,
pentru ca nu suntem barbati, nici altceva. Pentru ca din
noi ati iesit si-n noi va-ntoarceti, si mintea voastra
se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai
in jurul nostru.
Imi place elogierea.
…bine ca omul are o memorie selectiva si capacitatea de a-si aduce aminte numai de clipele frumoase…
🙂 Si ce e bine in asta ma intreb? Oricum… acum un whatever se cade.
de ce iubim barbatii ?