Treizeci de lei

Pe Tata îl văd rar, o dată la câteva luni. Din când în când, mai ales când urmează să plec și mama e la baie, îmi cere niște mărunt. Am încercat la un moment dat să îi dau mai mult decât „niște mărunt” dar niciodată nu a vrut să ia mai mult de zece lei. Cu banii ăștia își ia câte cinzeci de votcă fără ca mama, care se ocupă de bugetul familiei, să știe.

Iubita mea știe că în seara asta, în loc să o țin în brațe, dau câțiva zeci de lei pentru a sta singur la bere. Știe și mă înțelege, chiar dacă nu se întâmplă doar o dată la câteva săptămâni. Știe că asta îmi oferă iluzia de independență de care am nevoie. Stau aici și citesc, eventual vă scriu vouă, mă uit la câte un meci și mă bucur de singurătate. O pseudo-singurătate; îmi place să primesc mesaje adresate unui „iubit” și mă îngrijorează când nu îmi răspunde la telefon.

În seara asta mi-am dat seama că de aproape un an am plătit, în fiecare zi, în jur de treizeci de lei pentru o plasă de siguranță pe care nu am folosit-o niciodată. Zi de zi, lună de lună, am plătit o taxă de protecție de care nu am avut nevoie. Poate la început, când locul ăsta era nou, avea sens să fac asta. În fiecare seară lăsam banii în cutia poștală și mă bucuram că nu mă folosesc de polița de asigurare pe care o plăteam.

Nu am condus niciodată, nu știu dacă se va schimba asta în viitorul apropiat, dar îmi imaginez că la început îți faci CASCO pentru că nu ești foarte sigur pe tine, că nu știi când o să ajungi să dai cu spatele pe o alee foarte îngustă sau când o să pui frâna de-aiurea pe un drum acoperit de polei. După câțiva ani însă îți dai seama că, mai ales că nu te-ai folosit de asigurare, nu prea mai are sens să o plătești; ești un șofer mult mai bun decât la început și nu are sens să dai banii ăia în fiecare an.

Dacă ajung să fiu șoferul acela, care, la mai puțin de o lună de când nu și-a mai înnoit asigurarea, se trezește cu o mașină intrată pe contrasens? Știu, nu mai are sens că în seara asta să mai plătesc taxa de protecție, dar dacă totuși Murphy și ale lui legi se hotărăsc să lovească din plin? Chiar dacă doi plus doi au făcut patru de o veșnicie, nimic nu oprește un cinci să apară.

…

Gata. M-am hotărât. Dacă nici în seara asta nu apare acel cinci, deși probabil o să încerc să fac un doi să tindă la trei, voi completa cererea de a renunța la asigurare. Aș putea să nu mai plătesc pur și simplu dar sunt om de cuvânt, îmi place să cred, așa că voi da un preaviz înainte și voi continua pentru următoarele zile asigurarea de treizeci și ceva de lei pe zi. Sper doar că acel doi ce tinde spre trei nu se va întâlni pe cealaltă parte cu un doi urmat de mulți de zero și un unu.