Acum un an scriam despre berile din 2012; acum mi-e greu să spun prea multe despre 2013. A fost un an ciudat. Am scris extrem de puțin, în ciuda cursului de Scriere Creativă de la începutul anului; nu am mai alergat aproape deloc; am fost foarte ne-singur; am ieșit doar o dată din țară (cele câteva ore petrecute în Cernăuți nu se prea pun); am iubit și am fost iubit.
La începutul anului mi-am făcut o listă de obiective pentru anul asta. Am reușit să o pierd a doua zi și sincer chiar nu știu ce era pe ea. Oare am îndeplinit ceva din ceea ce mi-am propus într-o noapte de beție? Puțin probabil. A fost un an fără mari realizări dar simt că acum, la sfârșitul anului, sunt mai liniștit ca niciodată. Tocmai am recitit ceva ce am scris la începutul anului și mi-am dat seama că mă îndepărtez, cu fiecare zi ce trece, de cabinetul unui psiholog. Nu prea îmi mai este frică de fericire, aproape că m-am obișnuit cu strânsul în brațe dimineața.
Anul asta am agățat cele mai puține tipe; aproape niciuna. Am avut parte de cele mai puțin dubioase povești; am îmbrățișat normalitate cu relativ puține regrete. Am încercat de cel puțin două ori să evadez în căutarea celui pe care mi-l aminteam din trecut dar fără niciun succes. Încep să cred că e un lucru bun. Am continuat să vin singur în Argentin cu câte o carte dar doar pentru a citi. Nu mai căutam povești sau drame, nu vroiam decât să citesc într-o atmosferă familiară.
În ceea ce privește 2014, puține sunt de spus. Nu vreau decât să pot să spun că mi s-a îndeplinit dorința din 2004 când întrebat, la final de clasă a 12-a, ce vreau să fac peste 10 ani am răspuns simplu: „Peste 10 ani vreau să mă simt bine în pielea mea!”; lucru pe care vi-l doresc și vouă.
Frumos! Multe bucurii!