Pierderea și regăsirea romantismului

Cu o săptămână înainte de a împlini 18 ani mi-am dat seama că eu de fapt nu vreau decât să fiu altfel. Nu vreau să fiu tipul care stă într-un dulap atunci când soțul sau prietenul tipei se întoarce acasă mai devreme. Eu vroiam să iubesc sincer și până la capăt. Fără compromisuri. Până una alta eram cocoșat într-un dulap pentru că tatăl tipei s-a hotărât să o viziteze la cămin în dimineața aceea de martie. Încercam să stau cât se poate de nemișcat în timp ce întreaga mea viață romantică, inexistentă spun cu ochii de acum, îmi trecea prin fața ochilor imaginându-mi că totul se va sfârși în momentul în care imensitatea de 2 metri și 150 de kilograme mă va scoate din dulap.

Nu m-a scos el dar am ieșit un alt adolescent. Nu mai vroiam să fiu altfel, vroiam ca dacă tot intru în dulap măcar să mă bucur de iubire neplatonică înainte să mă ascund. Să am de ce să-mi fie rușine. Ce rost avea să mă ascund dacă tot nu făcusem nimic? Așa am început să uit puțin câte puțin de toate ideile romantice care-mi scăldaseră pubertatea. Le respectasem prea mult pe tipe până atunci în încercarea mea de a-mi proteja imaginea de copil cuminte, mai trist e că chiar eram, mai ales că ele nu vroiau respectate. Cel puțin nu în sensul în care o făceam eu. Nu vroiau să fie special, se mulțumeau că cineva să le mângâie sânii în timp ce le spune citate din Nopți Albe de Dostoievski.

Povestea cu Nicoleta s-a terminat după o săptămână după ce am hotărât să îmi pierd virginitatea, pentru a marca schimbarea, m-am lovit de o barieră pe care nu am putut-o depăși: creierul și alte părți anatomice s-au decis să-mi refuze erecția de care aveam nevoie pentru a depăși pragul mai mult sau mai puțin simbolic. Am ajuns ca în relativ scurt timp să mă întâlnesc cu majoritatea „fostelor” și să fac pasul pe care nu am fost în stare să-l fac înainte. Ne-am întâlnit, ne-am sărutat, ne-am mângâiat, m-am jucat cu sânii lor și ne-am despărțit. Iar și iar.

După o seară magică cu cineva foarte special pentru mine m-am hotărât să mă schimb din nou. Mi-am dat seama că îi datorez copilului de 12 ani, care visa să salveze prințese, să încerc să fiu acel om. Nu vroiam ca prima oară când penetrez pe cineva să se întâmple din același motiv din care m-am sărutat prima oară: să scap de un complex, să arăt că și eu sunt în stare de asta. Vroiam să fie special așa că mi-am găsit o prințesă care credeam că merita salvată. Nu știam de ce o salvez dar mă bucur că m-am decis să fac asta. Am fost fericit, împlinit și fidel dragostei ce i-o purtam. Ca orice lucru bun, s-a terminat. Nu aveam ce să regret așa că am încercat în continuare să-mi călăresc calul alb pe care m-am cocoțat.

Am iubit din nou la fel de sincer dar nu renunțasem la călătoria mea în căutarea fluturaților eterni așa că la un moment dat am luat-o pe drumuri separate ca să obținem asta. Încă nu scăpasem cu totul de micile mele complexe sexuale dar contau pentru mine mult mai mult romantismul și atingerile firave de dimineață. Așteptam să fiu iubit din nou dar fără să-mi arunc limba și penisul în prima gură care ar fi dispusă să le primească.

Am intrat în cameră puțin abătut în momentul în care colegii mei de cameră jubilau, poate chiar și juisau, în jurul monitorului. Când m-au văzut că am intrat l-au întors ca să pot vedea și eu. Era un clip cu prima tipă pe care am sărutat-o cu ani în urmă. Primele buze pe care le-am simțit vreodată îmi apăreau sărutând penisul unui tip gras și cu chelie. Tipul a ejaculat în gura a cărei aromă o mai țineam minte, oricât de mecanic a fost sărutul, iar eu mi-am dat seama că eu sunt un idiot. Eu stăteam și așteptam magia să apară în timp ce alții se fut pur și simplu. Filmulețul s-a sfârșit și eu eram din nou hotărât să profit de lipsa de limite. Dacă cu zece minute înainte vroiam să-mi folosesc libertatea asta pentru a găsi-o pe Ea, acum nu vroiam decât să găsesc un număr infinit de ele pe a căror sâni să ejaculez.

Am început să experimentez. Am continuat să experimentez până într-o zi în care m-am trezit singur într-un pat cu două tipe. Mă făceau fericit fiecare în felul ei, și mai ales împreună, dar oricât de incitantă și excitantă mi-a rămas pe retină imaginea cu cele două încercând să soarbă ultima picătură de spermă rămasă la baza penisului încă erect eu tot nu mă apropiam de găsirea fluturaților nemuritori pe care îi tot căutam. Le-am privit sărutându-se sub duș și mi-am dat seama că e posibil că experimentul să fi mers prea departe. Trebuia să mă întorc în punctul în care fericirea era mai simplă și sexul doar un sinonim al penetrării care are loc atunci când faci dragoste cu cea care îți ține fluturașii în viață.

One response to “Pierderea și regăsirea romantismului”