Și m-am întors în camera pe care am părăsit-o acum câteva luni. Nu mă așteptam ca lucrurile să fie cu mult schimbate dar am fost șocat de faptul că nu se schimbase nimic. Era ca și cum aș fi ieșit pe ușa aceea cu două nu cu milioane de secunde înainte. Am lăsat-o în pat cu picioarele desfăcute și sexul umed mirosind a cireșe. Am găsit-o cu picioarele desfăcute și sexul umed mirosind a cireșe. Am plecat pentru că nu am mai suportat sincronizarea pe care o aveam în mecanica mișcărilor și metafizica simțămintelor în momentul în care făceam dragoste. De fapt nu știu ce făceam. Sexul cu ea era altfel doar că mi-e greu să-l numesc doar atât dar nici nu pot spune că făceam dragoste. După cum am spus, ne sincronizam prea bine în toate cele ca să pot să-l compar cu ceva ce am mai trăit înainte sau după.
Ne întâlneam într-o cameră de cămin din Regie deși a trecut de mult de vârsta la care să mai meargă la facultate. Nu am văzut-o niciodată în afara celor patru pereți. Dacă e să mă gândesc mai bine nu am văzut-o niciodată ridicată din patul imens pentru o cameră atât de mică. Ea nu mă suna niciodată. Eu nu o sunam niciodată. Mergeam pur și simplu pe coridorul de la etajul 4 și intram direct. Ea de obicei răsfoia nonșalantă o carte și îmi zâmbea când mă vedea în pragul ușii. Închideam ușa și nu ne spuneam nimic. Ne dezbrăcam în tăcere, ne mângâiam în tăcere, ne sărutam în tăcere, o penetram cu lacrimi în ochi în acel joc dubios ale cărui reguli nu le știam dar care îmi ofereau niște senzații că aș fi putut să jur că nu există.
Ultima oară când am fost în acea încăpere am plecat chiar înainte să juisez. Mi-a fost frică. Simțeam că am început să mă pierd prea mult în ea, în compoziția perfectă ce se realiza între noi doi pe cearșaful albastru plin de pisici roz. Ne completam atât de bine încât cu fiecare orgasm simțeam că mă pierd bucată cu bucată. Am părăsit-o în momentul în care mi-am dat seama că urmează să-mi cedez o altă cărămidă de la fundație, cărămidă fără de care m-aș fi prăbușit cu totul în forma noastră nouă, aș fi devenit ireversibil parte din ceva măreț. Am ieșit gol cu penisul erect trântind ușa după mine și jurându-mi că nu o să mă întorc niciodată.
Și m-am întors. Ea mă aștepta dezbrăcată cu picioarele desfăcute și sexul umed mirosind a cireșe. Între timp am reușit să-mi înlocuiesc bucățile cedate în brațele ei și mă simțeam mai puternic. De ce m-am întors? Pentru că deși în tot timpul ăsta am tot făcut dragoste și sex, deși am juisat și am mimat, deși am iubit și am fost iubit nu am reușit să uit sau să regăsesc sentimentul de completare și renunțare la propriile cărămizi de la bază. Am posedat copile cu sâni fragezi și coapse catifelate, trupuri exotice la primul lor contact cu un european, femei experimentate și frumuseți apetisante. Și totuși m-am întors să-mi continuu dansul încheiat înainte să cânte și ultimele acorduri.
Iubito, dragi prieteni, internauți rătăciți, recunosc, mi-am încălcat promisiunea și m-am întors: am început să-l citesc din nou pe Murakami. M-am întors la aceeași pagină la care am pus semnul de carte acum câteva luni.