O ultima tigara

Stătea în fața mea și m-a întrebat:

— Și de ce nu mă săruți?

Am început să mă întreb și eu același lucru. Eu eram teoretic singur, ea era practic atrăgătoare, mă simțeam natural cu ea pe ringul de dans și totuși de ce nu am încercat până atunci să o sărut? De unde se născuse în mine dintr-o dată sentimentul de vinovăție sentimentală? Pentru prima oară îmi impusesem să fiu fidel unui sentiment platonic și până în momentul acela reușisem să mă detașez de orice dorință animalică de împerechere.

Și totuși, de ce nu aș fi sărutat-o?

Când alerg beau apă doar după ce termin cei 6 kilometri pe care mi i-am propus. Când am participat la cursa de 5 kilometri de aici la fiecare 500 de metri erau tineri care împărțeau pungi cu apă. Nu îmi era sete, dar după ce am refuzat 4 copii cu mâna întinsă am luat și eu o pungă din lichidul care ar fi trebuit să mă hidrateze. Nu numai că nu m-am simțit revigorat, dar am început să-mi simt apa din stomac mișcându-se în ritmul pașilor pe asfalt.

Era magie pură. Cel puțin dacă ai privi din afară. Sexual eram făcuți unul pentru altul. Dansul nostru era cel mai firesc lucru posibil. Îmi asculta aberațiile ca și cum ar fi fost cele mai interesante povești. Totul a pornit însă de la un sărut pe care nu eram dispus să-l ofer în seara aceea; așa am ajuns ca în loc să mă bucur de atingerea ei să mă gândesc la lăsatul de fumat. De fiecare dată când am încercat am eșuat spunându-mi că voi mai fuma o altă ultimă țigară și apoi renunț.

O ultimă noapte de sex nevinovat și apoi mă întorc la sentimentele mele nobile și platonice.