Spuneam in postul anterior ca nu am chef sa plec din Delhi si sa vizitez locuri noi. Lucrul asa nu s-a schimbat asa ca ieri am ramas in Noida. Am plecat de la hotel destul de tarziu, pe la 3, si am mers intr-o zona plina de magazine, tarabe si mall-uri. Doar doua ce-i drept dar fiecare e cel putin la fel de mare ca si AFI. Odata ce m-am dat jos din autobuz am poposit intr-o nebunie de nedescris. Cred ca singurul lucru comparabil cu forfota de pe trotuar e cea de la deschiderea unui hypermarket unde se vinde ulei cu 50% reducere in prima zi.
As fi dat orice sa merg pe terasa la Argentin si sa citesc in liniste dar eram in India asa ca am mers intr-un bar de la ultimul etaj al unui mall si am terminat de citit al doilea roman indian de saptamana trecuta. Am vrut sa incerc un bar nou dar am ajuns in acelasi in care am mai fost si acum 2 saptamani pentru ca celelalte erau mai mult cluburi (ma repet, eram in Mall) in care nu puteau intra decat cupluri. Eu nu aveam decat tableta cu mine.
Dupa 4 beri si dupa ce am terminat cartea mi-am zis ca e cazul sa ma intorc la Hotel dar inainte sa fac asta am mers sa mai fumez o tigara in “Smoking Area”. Inauntru erau 4 tipi, indieni, care vorbeau in Engleza, cel putin cand am intrat. Unul dintre ei il consola pe un tip care parea mai deprimat: “Love sucks, man”. Da, asa e, mi-am zis eu in timp ce ei au continuat sa vorbeasca in Hindi. La scurt timp, tipul care parea deprimat a inceput sa cante. Si cand spun “sa cante” ma refer la faptul ca el chiar Canta. Avea o voce foarte faina si reusea sa scoata niste inflexiuni geniale din gat si desi nu intelegeam versurile parea a fi ceva despre cat de tare “love sucks”. Ceilalti trei tipi il acompaniau la ceea ce parea a fi refrenul. Da, eu fumam si langa mine patru tipi cantau din toata inima.
Au continuat cu o melodie in Engleza pe care nu o stiam dar la referen am inceput si eu sa fredonez in cap melodia. Nu mai tin minte versurile dar cu siguranta era ceva cu “broken heart”. Mi-am mai aprins o tigara si ii priveam zambind. Mi se pareau fascinanti si mi-am dat seama ca daca as fi fost in Bucuresti si s-ar fi intamplat asta m-as fi uitat la ei rautacios gandindu-ma ca vreau sa fumez in liniste. Si mi s-ar fi parut atat de Gay ca 4 tipi sa cante intr-un bar fara a fi vorba de karaoke.
La a treia melodia am mers si i-am felicitat. Si le-am zis ca in mod normal mi s-ar parea dubios ce fac ei (s-au schimbat la fata si s-au uitat dubios la mine) dar mi se pare atat de normal sa se intample asta in India si ca experienta asta e mult mai tare decat orice vizita la Taj Mahal. In momentul ala pe fata lor a aparut un mare zambet si m-au imbratisat. Ciudat e ca nu mi s-a parut nimic dubios in asta. Chiar credeam ce am zis. Fata tipului care canta spunea mai multe povesti despre India decat orice monument pe care l-as fi putut vizita.
Si apoi s-a intamplat un lucru dubios. M-au rugat sa cant si eu. Am zambit si am spus ca nu am voce si ca nu stiu nici o melodie in Engleza. Au zis ca nu conteaza. Chiar nu conta. Eram intr-un cub plin de fum din India si am inceput sa cant singura melodie pe care o stiu. Nu era Karaoke, ei nu intelgeau si mie nu-mi pasa. Si am cantat “Ti-am luat un inel”. Prima parte care mi se pare extrem de faina. M-am incurcat de cateva ori dar era ok; era deajuns sa cant. Dupa cateva secunde cei 4 indieni au inceput sa bata in masa in jurul careia stateam in ritmul vocii mele. A fost genial. Daca intreaga mea venire in India s-ar rezuma doar la momentul acela atunci merita sa ma confrunt cu cele 40 de grade si cu mizeria din unele locuri.
Si am plecat inainte sa se piarda magia. Am luat o autorisca pana la hotel. Mi-au cerut 250 Rs. Am platit 120 Rs. fericit ca stia unde e hotelul. Nu avea usi dar avea un sistem audio foarte misto. India e mereu surprinzatoare.
Poate trebuia sa incerci sa canti Kolaveri Di? S-ar fi distrat.
http://youtu.be/YR12Z8f1Dh8