Aseară am avut un vis ciudat. Nu știu dacă s-a datorat faptului că aseară a fost una din puținele seri în care am stat pur și simplu acasă, faptului că m-am culcat înainte de miezul nopții, că am dormit singur pe canapeaua trasă sau pur și simplu pentru că alcoolemia din sânge mi-ar fi permis în state să mă urc la volan. Contează doar că am avut un vis ciudat. De obicei nu reușesc să țin minte ceea ce visez mai mult de 10 minute după ce mă trezesc, asta dacă nu e nimeni care să-mi audă povestea. Toată lumea din timpul nopții dispare pur și simplu doar pentru că nu e nimeni acolo care să o audă. De data asta nu a fost așa. Nu era nimeni în dreapta sau în stânga mea dar visul era impregnat pe retină și pe toate sinapsele mele.
Mă visasem pe mine. Cred că m-am visat. Mi-e imposibil să cred că m-am întâlnit în realitate cu Gelu de acum 8 ani. Mi-e imposibil de asemenea să-mi dau seama uneori ce e vis și ce e realitate. Mă trezesc deseori prin mijlocul nopții și mă văd cum mă ridic din pat și merg la frigider, iau o sticlă de apă și beau să-mi alung setea. Stau în pat sub plapumă și sunt convins că eu sunt cel care deschide ușa frigiderului și dă pe gât lichidul care-mi stinge setea. Aceeași senzație am avut-o și aseară în timp ce mă priveam în ochi în toiul nopții. Mint! Nu era noapte, nici măcar iarnă. Era o după-amiază de primăvară târzie și eram amândoi la masa unei terase cu Timișoreana la 13500.
— Și, te simți bine în pielea ta?
— Nu au trecut încă zece ani de atunci, de când am scos cea mai inteligentă replică din viața noastră!
— Nu Noi! Eu! Tu te-ai născut mult mai târziu. E ca și cum te-ai lăuda că ai învins armata otomană doar pentru că stra-stra-străbunicul tău a luptat sub Ștefan. El are dreptul să te întrebe dacă ai ajuns moșier atâta timp cât el și-a dorit ca unul din urmașii lui să devină moșier peste pământurile pe care s-a născut, dar tu nu ai niciun drept să te lauzi cu bătăliile la a căror victorie a contribuit. Deci, te simți bine în pielea ta?
— Da, cred că da!
— Știi, a te simți bine în pielea ta nu înseamnă să nu ai de ce să te plângi. Nici măcar să porți un tricou pe care să scrie că pielea ta se simte bine în jurul tău. E mai mult de-atât. Nu mă întreba exact ce înseamnă că nici pe tata nu l-ai întreba cum să semnezi o aplicație pe care să o distribui fără să folosești Marketplace.
Nu am știut ce să-i răspund. Eram obișnuit cu visele mele în care eram eroul care salva prințese, în care eram omul care avea răspuns la orice întrebare, cu acel Gelu care știe mereu ce vrea să spună. Acum îmi era imposibil să răspund. Mă simțeam bine în pielea mea? Era mai complicat decât un simplu Da sau un simplu Nu. Lucrurile se complicau și mai mult pentru că nu eram pur și simplu în fața unui prieten de bere. În fața mea mă aflam eu de acum 8 ani. Încercam să-mi dau seama cum aș fi putut să-i explic că lucrurile nu sunt niciodată albe sau negre, că adunând zeci de momente aș putea spune că „Da, mă simt bine în pielea mea!” dar nu îmi venea niciun moment în minte în care doar adunând ceea ce mă înconjura în momentul respectiv să fiu în stare să spun asta.
— E complicat. Da, mă simt bine în pielea mea, dar pe bucăți. Ieri s-a simțit pielea de pe degete extrem de bine, acum câteva zile cea de pe picioare era în extaz, azi tot pieptul meu se scaldă în fericire pură. Pe bucăți. Nu știu cum să-ți explic…
— Vrei să spui că e ca și cum te-ai spăla dimineața pe picioare, la prânz pe mâini și seara pe restul corpului fără ca în aceste etape restul corpului să fi atins vreo picătură de apă. A doua zi dacă te întreabă cineva dacă te-ai spălat ieri știi că poți să răspunzi da, dar eziti pentru că știi că nu a existat niciun moment în care tot corpul să-ți fie atins de apă în același timp.
— Da, ceva de genul ăsta…
Aș fi vrut să-i explic altfel dar nu cred că ar fi înțeles. Aș fi vrut să-i spun că e precum sexul. De cele mai multe ori te bucuri de fiecare partidă, te bucuri pentru că nu ai de ce să te plângi, însă unele etape îți plac la nebunie. Dar nu împreună. Separat. E o tipă cu care sexul efectiv, penetrarea, e de-a dreptul genial, o altă tipă alături de care faci toate actele mecanice doar ca să ajungi la îmbrățișarea de la final, o tipă alături de care nu vrei să se termine preludiul și mângâierile dinainte, o tipă pe care o iubești doar în momentul unei felații. E însă imposibil să găsești o tipă alături de care să te bucuri de toate cele de mai sus cu aceeași intensitate ridicată. Aș fi vrut să-i pot spune toate astea dar știam că pe vremea aceea încă evitam să mă gândesc la tipele pe care le iubeam ca la cineva care să-mi îndeplinească și fanteziile sexuale (între noi fie vorba, ele se rezumau la sărut, mângâiat sânii și pătruns încet în ele în timp ce le sărutam gâtul).
— Deci nu, nu te simți bine în pielea ta! În pielea mea! Nu uita că nu trebuie să te gândești doar la tine, nu e doar pielea ta în joc. E și a mea, și a puștiului care mâzgălea scrisori de dragoste la 5 ani și a copilului care încerca să se facă observat de către Monica. Nu e doar pielea ta!
— Dar tu, tu te simți bine în pielea ta? După cum bine ai accentuat, e doar a ta, eu nu am nicio legătură cu ea!
În momentul acela mi-a sunat alarma. 8:15. Trebuia să ajung la birou, să uit de vise și alte baloane de săpun.
Întrebarea rămâne: mă simt bine în pielea mea? Mai am doi ani să ajung acolo…