Anul ăsta am ajuns, într-un final, în Praga. În una din zile am participat, alături de turiști din toate colțurile lumii, la un tur gratuit al orașului. Printre ei se afla și un tip din America de Sud. El se afla într-un tur de câteva săptămâni prin Europa. Venea din Viena și urma să meargă în Budapesta. El mi-a spus că e puțin gelos pe cei din Europa că au posibilitatea să viziteze pentru câteva zile un oraș precum Praga și apoi să se întoarcă acasă unde se pot bucura în liniște de amintiri și pot digera în voie toate locurile văzute. Pentru el era greu că după ce a vizitat zeci de orașe într-o lună să-și poată aduce aminte detalii, impresii sau sentimente din fiecare din locurile magice vizitate. Nu puteam decât să-i dau dreptate.
Acum câteva luni am început să citesc Murakami. De atunci am citit câteva mii de pagini de el. După ce am terminat de citit volumul 2 din 1Q84 mi-am adus aminte de discuția din Praga și am încercat ca între două romane sau volume de el să citesc altceva. Așa l-am descoperit pe Bogdan Suceava și a lui „Venea din timpul diez” sau am reușit să termin o serie de cărți pe care am început să o citesc anul trecut în Central Park. După ce am terminat „Pădurea Norvegiana” am încercat să încep altceva dar Ilf și Petrov nu m-au convins așa că am ajuns să citesc „In Noapte”. A urmat apoi alt volum tot de Murakami. Asta a dus inevitabil la faptul că nu am reținut nimic din „In Noapte” și nici nu m-am bucurat cum trebuie de finalul din „Pădurea Norvegiana”. Uneori ai nevoie de o scurtă pauză între reprizele de fericire. Suficient cât să te bucuri de un nou început atunci când el va veni.
Anul trecut mi-am făcut cadou 16 zile în India pentru că simțeam nevoia de o pauză. De mai multe pauze. Vroiam să stau 16 zile fără internet/iPhone (mi-am pierdut telefonul după câteva luni), vroiam să stau 16 zile departe de berile din București (planul inițial era să merg singur) și mai ales să stau 16 zile fără sex. Pe vremea aia eram după o perioadă de vreo 5 ani în care deși am fost într-o singură relație cât de cât de durată nu fusesem niciodată singur mai mult de 2-3 zile. Soarta își bătea joc de mine. Ieșeam dintr-o pseudo relație și intram în altă pseudo relație sau aventură sexuală. Fugeam de singurătate. Fugeam de mine și de momentele în care aș fi putut să mă gândesc cum trebuie la ceea ce vreau de fapt. Am mai zis asta de câteva ori: eu nu eram/sunt (discutabil dacă am reușit să trec de asta) în stare să refuz o oportunitate de a mă simți bine în pielea mea.
Vreau ca în viitor să fiu în stare să mă opresc și să spun: „E timpul pentru o pauză!”. E timpul să mă opresc și să vegetez. Să stau singur în casă și să mă uit la seriale mai mult sau mai puțin stupide în timp ce beau singur dintr-o cutie de bere. Faptul că m-am obișnuit să ies singur în Argentin dovedește că sunt pe drumul cel bun dar e nevoie de mai mult decât atât.
Recitind ce am scris până acum mi se pare și mie ciudat să mă plâng că am tot fost înconjurat de oameni care mi-au fost dragi, oameni care să-mi fie aproape, poate prea aproape, atunci când mă simțeam doborât. Eu mă întreb însă: „E oare ok să vrei să fii tot timpul fericit în pielea ta?”
Din pacate cu fericirea nu e chiar atat de simplu.. Nu e cu plus si minus, nu neaparat 1+1 fac 2. Adica poti trai zeci de momente fericite in pseudo relatii si aventuri de-o noapte, dar in final tot cu minus o sa dea.. Nu, nu e normal sa fi tot timpul fericit, e normal sa faci ceea ce simti, chiar daca uneori asta te face sa suferi, si sa speri ca in final vei ajunge acolo unde trebuie..
“E oare ok sa vrei sa fii tot timpul fericit in pielea ta?” normal ca e ok. Ti s-ar fi parut ok sa vrei sa te simti cateodata nefericit? E ca si cum ai intreba ” e oare ok sa vrei sa fii sanatos tot timpul?” Ca e diferenta intre a vrea si a putea e una, dar sa iti vrei “binele” tot timpul e alta. Mai pe scurt, esti normal la capitolul asta
fericirea nu se rationalizeaza; iar daca se ajunge la stadiul asta, deja ea va fi disparut. asa ca “e normal sa fii tot timpul fericit in pielea ta” foloseste “fericirea” pe post de sinonimul ei partial (:D) , slightly drunk.