Eram acum 10 ani în cătunul meu și mă plimbam pe ulițe. Am văzut-o și am încetat să respir. Brună, creață, ochi căprui, puțin mai copil decât mine (cel puțin ca și vârsta). Eram atât de mic încât nu știam cum să intru de vorbă cu fetele. Am urmărit-o timp de 20 de minute în timp ce inima îmi exploda. De fiecare dată când se uita spre mine mă făceam că mă uit în altă parte. Nu eram în stare să o privesc direct în ochi. Am trecut de câteva ori „întâmplător” unul pe lângă celălalt dar eu tot nu îndrăzneam să o opresc să-i spun că nu mai aud nimic în afara bătăilor. Am văzut la un moment dat o bătrână care vindea flori. Am luat un mic buchet de ghiocei și m-am plantat în fața ei: „Eu sunt Gelu!”. „Carmen”. Dacă nu aveam 15 ani probabil aș fi intrat în stop cardiac în momentul respectiv.
De atunci m-am schimbat. Am cu vreo 20 de kilograme mai mult, am trecut prin n-1 relații, am devenit „capul gospodăriei” (conform recensământului de pe anul ăsta), m-am sărutat cu 3*n tipe, am descoperit o mulțime de locuri frumoase, am făcut sex cu 2*n tipe, am început să-mi construiesc o carieră… și totuși…
Acum puțin timp mergeam în Cora să-mi cumpăr becuri. Pe trecerea de pietoni am observat o tipă creață, brunetă și cu pistrui. După 2 minute m-am ciocnit din nou de ea la intrarea în Cora. Mi s-a părut ciudat dar mi-am luat coșul și mi-am văzut de becurile mele. După alte 4 minute ne-am întâlnit „întâmplător” la muntele de mere „Golden”. Așa am și eu mere în casă. O priveam și tremuram. Nu e cea mai mare frumusețe pe care ai putea să o vezi dar avea ceva special. Pieptul îmi exploda. Am mers la casă. Am văzut-o la 4 case mai la stânga. Am plătit. Am ieșit. Am așteptat-o și i-am dat cutia de bomboane pe care i-am luat-o. „Eu sunt Gelu”. Mi-a răspuns ca și cum și ea ar fi așteptat momentul acela de o veșnicie (da, exagerez, dar serios, a fost chiar foarte intens). Muream cu zile la cei 25 de ani. Nu mai puteam respira.
Ne-am promis acum ceva timp că nu ne mai vorbim. Fiecare cu viața lui. Cu proiectele lui. Cu sărutările lui. Cu iubirile lui. Am încercat să te uit (again, Sandra Brown scrie pe mine). Am încercat să te diluez cu zeci de sâni, o sumedenie de paturi noi, multe conversații și un număr relativ decent de partide de sex (nu înțeleg de ce la recensământ nu era și o întrebare relativă la activitățile sexuale ale fiecăruia. aș ști măcar dacă trebuie să mă chinui sau sunt deja „over achiever”). M-am bucurat după mult timp de partide de sex cu necunoscute, de plăcerea de a face și a primi Sex Oral (poate sunt eu prea bătrân dar sincer chiar nu înțeleg de ce lumea a inventat 69. De ce atât de multă presiune pe asta? Fie primești, fie dai. Atât de simplu. De ce să alegi un BMX când poți să ai două Ferrari?)
După „ceva” timp am schimbat două replici și gata. Au dispărut toate. E ca și cum ai fi vrut să muti Pietrele Craiului cu un furtun cu apă (la un moment dat chiar mă pricepeam la metafore. s-a dus dracului tot). Nu mă repet dar înțelegi ce vreau să spun. Nu mai respiram pentru că sângele era folosit pentru a oxigena altceva (Hint, Hint: <3). Trebuie să o iau de la capăt. Lasă, sunt convins că o să te uit. Că o să pot respira normal în preajma ta. (P.S. Sunt prea amețit ca să recitesc și sunt convins că sunt o mie de greșeli dar simt nevoia să public acum)
şi noi nu prea putem uita.
(Să ştii că greşeli nu prea sunt, bine asta cu să intru de vorbă/în vorbă cu fetele, nu se pune, tot o vorbă e :))
Când vrei să uiţi pe cineva, nu prea poţi. Chiar şi faptul că-ţi propui să uiţi pe cineva, te face să te gândeşti la persoana respectivă.
(şi, apropo de imagini, misterul nu l-am dezlegat, dar văd că acum e un asfinţit…)
(acu, lebede! măi, mi-e şi frică să mai dau click)