Eram in Argentin si nu vroiam decat sa beau si sa citesc. Nu vroiam nici macar sa aud povestile celor din jur. Imi ajungeau povestile lui Bukowski. Femei, o carte care putea fi rezumata atat de usor: am baut, am futut, am baut, am vomitat, am baut, m-am drogat, am futut, m-am trezit, am baut. Toate astea la 60 de ani. Nu cred ca as fi vrut sa fiu in aceiasi ipostaza si eu la varsta aia, dar pana una alta eu beam… Am ajuns la un pasaj care mi-a atras inevitabil atentia:
Eram ca un pustan de liceu rasfatat. Eram mai rau decat orice curva; o curva iti lua banii si atat. Jonglam cu vieti si suflete de parca ar fi fost jucariile mele. Cum ma putea numi barbat?
M-a lovit sentimentul de deja-vue. Mai putin faptul ca niciodata nu m-am numit barbat. Am avut acelasi sentiment in atat de multe dimineti incepute in paturi necunoscute. Am inchis cartea si am luat o gura mare de bere. In momentul acela in fata mea s-a asejat o blonda. Nu m-a intrebat daca e ocupat sau nu, a inceput pur si simplu o conversatie ca si cum plecase in urma cu cinci minute pana la baie si acum s-a intors.
– Ma asteptam sa fii aici. Ce citesti?
Imi parea cunoscuta. Sigur o stiam de undeva. Nu i-am raspuns, i-am citit pur si simplu pasajul de mai sus. Raspunsul ei a fost pe masura:
– Nu voiam sa se joace cineva cu sufletul meu ori sa-si bata joc de el ori sa faca ceva cu el. Macar atat stiam si eu.
In momentul acela mi-am dat seama ca ea era Tatiana, curva proasta pe care am intalnit-o cu ceva ani in urma in trenul spre Cluj. Ceva era schimbat dar nu am indraznit sa o intreb ce a mai facut in anii astia.
– Odata ce lumea te vede intr-un anumit fel e greu sa te schimbi. Tu cred ca ar trebui sa stii. Acum ma simt eu ca tine acum 3 ani.
– Nu te-ai schimbat de loc. Vrei ca totul sa vina de la ceilalti. Nu vrei decat sa culegi.
– Nici chiar. Nu as vrea sa mi se puna direct in farfurie. Vreau sa deschid frigiderul si sa fie alegerea mea ce pun in farfurie.
– Si apoi? Inchizi usa frigiderului?
As fi vrut sa dau un raspuns corect. Nu pentru ea ci pentru mine dar din pacate unele cruci trebuie sa le cari pana la capat.
– Probabil ca as incerca sa le mananc pe toate. Macar putin. Da, as vrea sa ma bucur de puiul rotisat dar pe la jumate mi-as da seama ca si ceafa de porc era apetisanta asa ca as lasa puiul jumatate mancat si m-as duce sa iau si o gura de ceafa. Si apoi niste salata de vinete, niste icre, niste tort, o bucata de muschi de vita…
– Si apoi te-ai plange ca nu ai nimic decent in frigider desi nu ai incercat sa te bucuri de nimic.
– Cine stie, poate la un moment dat o sa-mi dau seama ca m-as putea satura doar cu mancarica de Ardei.
– Sau pur si simplu o frumoasa indigestie pe care sa o prezinti tuturor ca o mare pedeapsa venita de la divinitate.
Dupa un scurt moment de tacere a continuat tot ea.
– Clar o sa se intample asta. Permite-mi sa fiu mai directa. In continuare nu imi plac metaforele. Nu vrei sa spui decat ca ai vrea sa ai o relatie serioasa si stabila dar nu te poti abtine sa nu incerci sa le futi pe toate.
– …
– Macar incerci?
– Incercatul e o chestie relativa. Da, incerc. Problema e, dupa cum ti-am zis la inceput: odata ce lumea crede ca iti place limonada, nu o sa-ti dea decat lamai.
– Sa inteleg ca lumea crede, probabil pe buna dreptate, ca nu cauti decat aventuri de o seara si ca doar asta iti ofera?
– …
– Hai copile ca nu e atat de rau.
– Problema e ca si eu m-am adaptat la cerintele “clientului”. Stii ca mai des intreb o tipa pe care tocmai am cunoscut-o daca mergem la ea sau la mine decat sa o intreb daca iesim la un suc a doua zi?
Mi-a zambit si s-a ridicat ca si cum ar pleca din nou pana la baie.
A plecat vreodata?
da Bianca, a plecat.
PODUL
Un barbat mergand pe motocicleta sa de-a lungul unei plaje din California . Cand , deodata, cerul se innoreaza deasupra capului sau si, cu o voce tunatoare, Dumnezeu spune : “Pentru ca ai incercat sa-mi fii credincios prin toate mijloacele, iti voi indeplini o dorinta.”
Motociclistul trage pe dreapta, se gandeste o clipa si spune: “Doamne vreau sa construiesti un pod de aici pana in Hawai ca sa-l pot traversa ori de cate ori o sa doresc.”
Dumnezeu ii replica; “Dorinta ta este materialistica,gandeste-te la imensele provocari pentru asa tip de initiativa; suportii necesari pentru a atinge fundul Pacificului si cimentul si otelul necesar! Il pot face, dar imi este greu sa-mi justific dorinta ta pentru o chestie lumeasca…Gandeste-te un pic mai mult la o dorinta care ar putea sa ajute omenirea intr-un fel …”
Motociclistul putin rusinat s-a gandit indelung de aceasta data. In final el spune:” Doamne imi doresc ca eu, si toti barbatii din lume, sa putem intelege femeile; vreau sa stiu ce simte ea in suflet, ce gandeste atunci cand ma “trateaza” cu raceala, de ce plange, ce vrea sa zica cand spune ” nu am nimic”, de ce trosneste si pocneste cand vreu sa o ajut si nu in ultimul rand cum as putea sa o fac intradevar fericita !!!!
La care Dumnezeu ii replica:
“Cate benzi pe sens vrei pentru podul ala, doua sau patru ?”
Imi place mult felul tau de a scrie si modul cum iti transpui gandurile in cuvinte!