Eram în Argentina și nu vroiam decât să beau și să citesc. Nu vroiam nici măcar să aud poveștile celor din jur. Îmi ajungeau poveștile lui Bukowski. Femei, o carte care putea fi rezumată atât de ușor: am băut, am futut, am băut, am vomitat, am băut, m-am drogat, am futut, m-am trezit, am băut. Toate astea la 60 de ani. Nu cred că aș fi vrut să fiu în aceeași ipostază și eu la vârsta aia, dar până una alta eu beam… Am ajuns la un pasaj care mi-a atras inevitabil atenția:
Eram ca un pustan de liceu răsfătat. Eram mai rău decât orice curvă; o curvă îți lua banii și atât. Jonglam cu vieți și suflete de parcă ar fi fost jucăriile mele. Cum mă putea numi bărbat?
M-a lovit sentimentul de deja-vu. Mai puțin faptul că niciodată nu m-am numit bărbat. Am avut același sentiment în atât de multe dimineți începute în paturi necunoscute. Am închis cartea și am luat o gură mare de bere. În momentul acela în fața mea s-a așezat o blondă. Nu m-a întrebat dacă e ocupat sau nu, a început pur și simplu o conversație ca și cum plecase în urmă cu cinci minute până la baie și acum s-a întors.
— Mă așteptam să fii aici. Ce citești?
Îmi părea cunoscută. Sigur o știam de undeva. Nu i-am răspuns, i-am citit pur și simplu pasajul de mai sus. Răspunsul ei a fost pe măsură:
— Nu voiam să se joace cineva cu sufletul meu ori să-și bată joc de el ori să facă ceva cu el. Măcar atât știam și eu.
În momentul acela mi-am dat seama că ea era Tatiana, curvă proastă pe care am întâlnit-o cu ceva ani în urmă în trenul spre Cluj. Ceva era schimbat dar nu am îndrăznit să o întreb ce a mai făcut în anii ăștia.
— Odată ce lumea te vede într-un anumit fel e greu să te schimbi. Tu cred că ar trebui să știi. Acum mă simt eu ca tine acum 3 ani.
— Nu te-ai schimbat deloc. Vrei că totul să vină de la ceilalți. Nu vrei decât să culegi.
— Nici chiar. Nu aș vrea să mi se pună direct în farfurie. Vreau să deschid frigiderul și să fie alegerea mea ce pun în farfurie.
— Și apoi? Închizi ușa frigiderului?
Aș fi vrut să dau un răspuns corect. Nu pentru ea ci pentru mine dar din păcate unele cruci trebuie să le cari până la capăt.
— Probabil că aș încerca să le mănânc pe toate. Măcar puțin. Da, aș vrea să mă bucur de puiul rotisat dar pe la jumăte mi-aș da seama că și ceafa de porc era apetisantă așa că aș lăsa puiul jumătate mâncat și m-aș duce să iau și o gură de ceafă. Și apoi niște salată de vinete, niște icre, niște tort, o bucată de mușchi de vițel…
— Și apoi te-ai plânge că nu ai nimic decent în frigider deși nu ai încercat să te bucuri de nimic.
— Cine știe, poate la un moment dat o să-mi dau seama că m-aș putea sătura doar cu mâncărică de ardei.
— Sau pur și simplu o frumoasă indigestie pe care să o prezinți tuturor ca o mare pedeapsă venită de la divinitate.
După un scurt moment de tăcere a continuat tot ea.
— Clar o să se întâmple asta. Permite-mi să fiu mai directă. În continuare nu îmi plac metaforele. Nu vrei să spui decât că ai vrea să ai o relație serioasă și stabilă dar nu te poți abține să nu încerci să le fuți pe toate.
– …
— Măcar încerci?
— Încercatul e o chestie relativă. Da, încerc. Problema e, după cum ți-am zis la început: odată ce lumea crede că îți place limonada, nu o să-ți dea decât lămâi.
— Să înțeleg că lumea crede, probabil pe bună dreptate, că nu cauți decât aventuri de o seară și că doar asta îți oferă?
– …
— Hai copile că nu e atât de rău.
— Problema e că și eu m-am adaptat la cerințele „clientului”. Știi că mai des întreb o tipă pe care tocmai am cunoscut-o dacă mergem la ea sau la mine decât să o întreb dacă ieșim la un suc a doua zi?
Mi-a zâmbit și s-a ridicat ca și cum ar pleca din nou până la baie.
A plecat vreodata?
da Bianca, a plecat.
PODUL
Un barbat mergand pe motocicleta sa de-a lungul unei plaje din California . Cand , deodata, cerul se innoreaza deasupra capului sau si, cu o voce tunatoare, Dumnezeu spune : “Pentru ca ai incercat sa-mi fii credincios prin toate mijloacele, iti voi indeplini o dorinta.”
Motociclistul trage pe dreapta, se gandeste o clipa si spune: “Doamne vreau sa construiesti un pod de aici pana in Hawai ca sa-l pot traversa ori de cate ori o sa doresc.”
Dumnezeu ii replica; “Dorinta ta este materialistica,gandeste-te la imensele provocari pentru asa tip de initiativa; suportii necesari pentru a atinge fundul Pacificului si cimentul si otelul necesar! Il pot face, dar imi este greu sa-mi justific dorinta ta pentru o chestie lumeasca…Gandeste-te un pic mai mult la o dorinta care ar putea sa ajute omenirea intr-un fel …”
Motociclistul putin rusinat s-a gandit indelung de aceasta data. In final el spune:” Doamne imi doresc ca eu, si toti barbatii din lume, sa putem intelege femeile; vreau sa stiu ce simte ea in suflet, ce gandeste atunci cand ma “trateaza” cu raceala, de ce plange, ce vrea sa zica cand spune ” nu am nimic”, de ce trosneste si pocneste cand vreu sa o ajut si nu in ultimul rand cum as putea sa o fac intradevar fericita !!!!
La care Dumnezeu ii replica:
“Cate benzi pe sens vrei pentru podul ala, doua sau patru ?”
Imi place mult felul tau de a scrie si modul cum iti transpui gandurile in cuvinte!