Cu totii am avut in copilarie discutii de genul:
– Gandeste-te la un numar si eu o sa-ti spun un numar mai mare
– Infinit
– Infinit + 1
-….
Acum stim cu totii ca infinit = infinit + 1. Putem deduce usor ca infinit – 1 = infinit. De ceva timp stau si ma intreb daca chiar e asa. Am niste semne de intrebare, nu stiu daca pentru ca nu am mai facut matematica de foarte mult timp sau doar pentru ca unele lucruri sunt mult mai relative decat altele.
Sa presupunem prin absurd (sau nu) ca “1” tinde la infinit (cei care au mai facut matematica in ultimul deceniu sunt rugati sa-mi scuze aberatiile). In cazul asta infinit – 1 va tinde spre 0. Din egalitatea precedenta am putea deduce relativ usor ca in unele cazuri infinit tinde la 0.
Banuiesc ca ati inteles unde bat. Eu, sincer, nu. As putea trage o singura concluzie, totusi: Uneori “1” e mult mai mare ca infinit.
E o fericire ca mai putem sa scoatem limba la matematica si sa mai aberam pe marginea infinitului care e transormat din abstract in concret doar intorcand un 8. Pana atunci, ma intorc in plina glorie spre ecuatia diferentiala care descrie starea unei marimi electrice si contine o gramada de infinituri prin ea. (pun pariu ca nu ai nicio nostalgie vis-a-vis de electronica)
Eu citeam noaptea trecută despre “Cantor’s Diagonalization” =)) (care demonstrează că nu toate infiniturile sunt identice, printre altele)