Cu toții am avut în copilărie discuții de genul:
— Gândește-te la un număr și eu o să-ți spun un număr mai mare
— Infinit
— Infinit + 1
-….
Acum știm cu toții că infinit = infinit + 1. Putem deduce ușor că infinit – 1 = infinit. De ceva timp stau și mă întreb dacă chiar e așa. Am niște semne de întrebare, nu știu dacă pentru că nu am mai făcut matematică de foarte mult timp sau doar pentru că unele lucruri sunt mult mai relative decât altele.
Să presupunem prin absurd (sau nu) că „1″ tinde la infinit (cei care au mai făcut matematică în ultimul deceniu sunt rugați să-mi scuze aberațiile). În cazul ăsta infinit – 1 va tinde spre 0. Din egalitatea precedentă am putea deduce relativ ușor că în unele cazuri infinit tinde la 0.
Bănuiesc că ați înțeles unde bat. Eu, sincer, nu. Aș putea trage o singură concluzie, totuși: Uneori „1″ e mult mai mare ca infinit.
E o fericire ca mai putem sa scoatem limba la matematica si sa mai aberam pe marginea infinitului care e transormat din abstract in concret doar intorcand un 8. Pana atunci, ma intorc in plina glorie spre ecuatia diferentiala care descrie starea unei marimi electrice si contine o gramada de infinituri prin ea. (pun pariu ca nu ai nicio nostalgie vis-a-vis de electronica)
Eu citeam noaptea trecută despre “Cantor’s Diagonalization” =)) (care demonstrează că nu toate infiniturile sunt identice, printre altele)