Acest post, sau orice o să iasă, este dedicat unei prietene care acum două zile m-a întrebat de ce nu mai scriu. Așa că… o să scriu despre ce s-a întâmplat după ce m-a lăsat singur la bere și până am ajuns acasă.
Am rămas singur în Argentin după doar o Azuga. Iubesc Timișoreana dar nimic nu se potrivește mai bine cu atmosfera de acolo ca o sticlă murdară de Azuga. Nu vroiam decât să termin de citit De Veghe în Lanul de Secară. Nu am mai citit cartea asta de peste patru ani deși între timp mi-am mai cumpărat sau am primit cadou vreo 3 exemplare în română și engleză. E una din acele cărți în care te pierzi pur și simplu în mintea personajului, te simți absorbit și simți că rândurile pe care le citești fac parte dintr-un jurnal pe care nu ai avut curajul să-l scrii.
What really knocks me out is a book that, when you’re all done reading it, you wish the author that wrote it was a terrific friend of yours and you could call him up on the phone whenever you felt like it. That doesn’t happen much, though.
Eu nu pot să citesc decât în locuri publice, în metrou, în parcuri și mai ales în crâșme aglomerate și gălăgioase. După 30 de pagini a trebuit să mă mut din Argentin în Oktoberfest. Să schimb gașca de bețivi de 40 de ani cu una de 20. M-am ridicat de la masă flancată de niște nostalgici comuniști și mi-am adus aminte de unele din zecile de întâlniri pe care le-am avut în același loc. De despărțirile ce au avut loc acolo sau în spatele altei beri. A ajuns să-mi fie relativ simplu să fac asta. Ciudat de simplu. Țin minte că la început nu eram în stare să mă despart de cineva. Tot timpul încercam ca ea să se despartă de mine comportându-mă ca un porc. Nu reușeam decât să distrug toate amintirile frumoase și oricum nu reușeam să fac cel mai important lucru: să închid ușa cu totul. Din păcate și acum e aproape la fel. Nu astup gaura de la cheie.
What I was really hanging around for, I was trying to feel some kind of a good-by. I mean I’ve left schools and places I didn’t even know I was leaving them. I hate that. I don’t care if it’s a sad good-by or a bad good-by, but when I leave a place I like to know I’m leaving it. If you don’t, you feel even worse.
După ce am terminat și cealaltă bere mi-am dat seama că nu o să mai prind metroul așa că am mers în singurul loc în care eram sigur că o să pot adăuga câțiva mii de pași pedometrului din dotare. Am ajuns în A. Singur. Cu un mare chef de dans. Atât. Evident că după 3 beri ar fi mers și o a 4-a dar cam atât. Nu vroiam să agăț nicio pustoaică, nu vroiam să scap de un sentiment de prea mult bine (cum se întâmpla de cele mai multe ori când ajungeam după 4 beri în A), nu vroiam să port conversații inteligente sau să calc pe orgoliul tinerilor politehniști ieșiți la agățat.
There isn’t any night club in the world you can sit in for a long time unless you can at least buy some liquor and get drunk. Or unless you’re with some girl that really knocks you out.
E atât de relaxant să stai înconjurat de zeci de pustoaice fără să vrei să cucerești vreo una și în același timp să știi că dacă ai face-o nu va trebui să privești pe nimeni în ochi a doua zi și să spui că ai ieșit cu băieții. Just dancing. Dancing by myself. Mă uitam la copiii care dansau în jurul meu și mi-au trecut prin față ochilor prea multe chipuri, prea multe strângeri în brațe și mult prea multe invitații la mine.
The thing is, most of the time when you’re coming pretty close to doing it with a girl — a girl that isn’t a prostitute or anything, I mean — she keeps telling you to stop. The trouble with me is, I stop. Most guys don’t. I can’t help it. You never know whether they really want you to stop, or whether they’re just scared as hell, or whether they’re just telling you to stop so that if you do go through with it, the blame’ll be on you, not them. Anyway, I keep stopping.
Acum însă lucrurile stăteau diferit. Mă uitam la rochița pustoaicei de 18 ani de lângă mine și nu mă gândeam decât că probabil în acel moment se gândea la BAC-ul care urmează să-l dea (asta în timp ce dădea din cap în mijlocul ringului) așa că eu mă concentram la dansul meu de găină decapitată în timp ce încercam să ignor oamenii din jur. Mi-era frică să nu trebuiască să o iau din nou de la capăt. (dar între noi fie vorba chiar aș fi f**** acea rochie mică)
I never seem to have anything that if I lost it I’d care too much about
După încă 2 beri, 8567 de pași, câteva dueluri pe ringul de dans și multe tipe pe care nu le-am invitat la dans. Am ieșit din A fericit că plec singur. Drumul spre taxi s-a dovedit a fi însă foarte lung…
The trouble with girls is, if they like a boy, no matter how big a bastard he is, they’ll say he has an inferiority complex, and if they don’t like him, no matter how nice a guy he is, or how big an inferiority complex he has, they’ll say he’s conceited. Even smart girls do it