Acum câteva luni mi-am cumpărat bilete spre Praga. Era unul dintre puținele orașe pe care vroiam să le văd dar nu am avut încă ocazia. Eram îndrăgostit de Praga fără să îl văd. Acum însă nu o să vă povestesc despre unul dintre cele mai frumoase orașe pe care le-am văzut.
Avionul decola sâmbătă 21 mai de pe Băneasa. Făceam o escală de câteva zile în Eindhoven și apoi Pragaaaa până pe 27. Totul era bătut în cuie. Cu gândul la Praga și în dorința mea de a rezista singur cât mai mult timp mi-am permis să experimentez mai mult decât de obicei. Mult mai mult decât de obicei.
Pe 26 una dintre pustoaice m-a sunat. Îi întârziase cu două săptămâni. M-am panicat. I-am închis și m-am dus la ea. Eram convins că o să avem un copil împreună. Drumul până la ea a fost imposibil de suportat. Eram nervos. Eram furios. Eu tot încercam să fiu singur și acum numai singur nu mai eram. O văzusem prima oară cu o lună înainte într-un club dubios, ultima oară, acum o lună fără o zi, la ușa noii mele case. Și totuși parcă o știam de-o viață. În lungul drum cu 41 până la ea îmi imaginam deja un băiat de 8 ani pe care o să-l învăț șah în timp ce ea pregătește pilaf cu pui.
Ok. Hai să nu o continuăm prea mult. Cred că ați înțeles ideea. I was fucked up. Nu neapărat de rău. Sau de bine. Pur și simplu tot ce plănuisem înainte nu mai avea sens. Mi-am sunat prietena și i-am zis că îmi anulez excursia în Praga. Am ajuns la ea. Am planuit în detaliu nunta. Am vândut toate acțiunile pe care le aveam. M-am interesat de cât m-ar costa un credit pentru un apartament. Prostii de genul asta. Dragoste, iubire, mai mulți copii, monogamie, nuntă pe plajă, mutat în Australia. Ce mai conta că am văzut-o doar 10 ore până atunci? Eram atât de fericit cu gândurile astea. Era viața pe care mi-o doream. Cu 10 ani înainte, ce-i drept, dar ce mai conta?
După 6 ore de planuri și vise am ajuns la o farmacie. Am luat un test de sarcină de 9 lei. A ieșit negativ. Dintr-o dată au murit copiii noștri, rochia de mireasă a ars, orezul va rămâne nefiert. Știam toate astea dar am luat-o în brațe și i-am zis că poate testul e greșit. Ar fi trebuit să luăm unul de 15 lei.
Duminică i-a venit ciclul. I-am spus că m-a bucurat gândul de a fi cu ea. Mi-am luat bilet spre Praga prin Eindhoven și Rotterdam. Am plecat marți și a fost incredibil.
Acum, între două pustoaice pe care nu știu exact cum le cheamă, mă întreb: și dacă totuși erau 3 linii și nu doar una?