Mi s-au dat papucii

Am ajuns și la momentul ăsta, inevitabil de altfel ținând cont de stilul meu de viață. Mi s-au dat papucii. E prima oară. Există un început pentru toate. 🙂 Să vă povestesc. Vinerea trecută am vrut să profit că Ea era plecată în Viena așa că am ieșit cu două prietene. A fost una din cele mai tari seri din ultimul timp. Am dansat, am băut, am glumit, am aberat, am râs împreună cu domnișoarele de 41 de ani (împreună, evident). Pe la 5 am ajuns acasă la mine unde am stat 10 minute și apoi am mers la ele. M-am trezit pe la 12 și am mers acasă. Nu intru în detalii dar m-a făcut să exclam că „Sometimes, I Love my Life”.

Sâmbătă am început să mă gândesc serios că uneori nu trebuie decât să-ți permiți să fii fericit, nu trebuie decât să nu te gândești la „prejudecăți” ci important e doar ca tu să te simți bine în pielea ta și dacă după nu ai nimic pe conștiință e și mai bine. Eu nu aveam așa că i-am trimis un mail Ei în care i-am povestit cu destul de multe detalii cum a fost seara mea. Nu am ascuns nimic. Poți să fii pur și simplu extrem de fericit. Și atât.

Duminică dimineața s-a întâmplat și inevitabilul. Mi s-au dat papucii. „Gelu, trebuie să vorbim.” „Am vorbit și cu colegii tăi de apartament și cred că cel mai bine pentru toți ar fi să îți găsești un alt loc în care să stai.” Da, am fost dat afară din apartament. De ce? O combinație ciudată de vecini comuniști, proprietară nebună și colegi de apartament a căror viață socială se rezumă în principiu la cumpărături în Cora în weekend. Poate o să vă povestesc la un moment dat discuția absurdă avută cu proprietara într-un post despre contactul meu de până acum cu proprietari și vecini. Dar până una alta concluzia e că Gelu își caută un loc unde să stea.

Până acum marea majoritate a tipelor de care m-am despărțit sunt în continuare (adică de 7, 5, 3, 2 ani) cu tipii de după mine. Poate am și eu norocul ăsta și să găsesc o casă în care să mă simt „acasă” pentru o perioadă mai lungă 🙂