Ca un pește în ocean

Din nou, ieri a fost o zi normală. De la 8 la 6:30 la birou, 8 ore petrecute în ședințe și o invitație pe Facebook la o strângere de fonduri într-un bar aflat relativ departe de hotelul la care stau. M-am decis totuși să mă duc deși niciunul din colegii mei nu voia să vină și teoretic aveam planuri de ieșit la cumpărături. Într-un final, pe la 7:30 am ajuns în barul respectiv unde am fost surprins cât de multă lume era. Era complet plin, adică extrem de multă lume stătea în picioare cu berea în mână (lucru care la noi nu se întâmplă aproape niciodată la ora aia), aproape toți aveau un „ecuson” cu numele lor în piept și fiecare vorbea cu fiecare. Cred că am „cunoscut” vreo 10 tipi/tipe în mai puțin de jumătate de oră. Știu că mă repet dar… People here are so fucking open!

După ce am plecat din bar am mers la un coleg acasă care are o priveliște incredibilă, mai ales de pe acoperiș. Fumam liniștit admirând luminile de pe Golden Gate când am început să-mi dau seama că începe să-mi placă din ce în ce mai mult orașul ăsta. Începe să sune ca o compunere de clasa a 4-a dar simt nevoia să renunț la metafore și imaginație. Am mâncat apoi cel mai bun grătar de pui din viața mea la un restaurant vietnamez. Am stat între două tipe care deși tocmai au terminat MBA-ul la Harvard erau fasciniate în continuare de „Dragostea din Tei” și „Sunt eu, un voinic…” erau singurele lucruri pe care le puteau spune în română. Una dintre ele, care e din Hong Kong, m-a făcut să încerc zilele astea să-i arăt că muzica din România nu se rezumă la asta așa că o voi convinge să asculte melodii de la LESEB, Grimus sau The Mono Jacks.

Când cei 5 oameni cu care eram la masă s-au hotărât să plece spre casă am fost nevoit să merg din nou singur în barul în care am fost în fiecare seară până acum. Când am ajuns acolo nu mai exista decât un singur loc: între o tipă de peste 40 și un moș de 60. Mi-am zis că e ok și așa pentru că oricum seara până atunci fusese extrem de interesantă și n-o să fac decât să beau o bere ca să dorm mai bine. La câteva minute după ce m-am așezat o altă tipă de vreo 40, erau vreo 5-6 în tot barul, a venit lângă mosulică de lângă mine și au început să se uite la tipe pe care să le agațe. Părea o scenă clasică de început din filmele porno în care un cuplu „agață” o pustoaică. Am tras cu urechea și cam atât. Nu vroiam să mă implic în poveste… Eram pe la jumătatea berii când tipa de lângă mine se întoarce spre mine și mă întreabă: „What’s up honey? You look single and bored?”. Așa a început discuția cu Sophie. După 10 minute în care am vorbit banalități mi-a prezentat-o pe prietena ei, cam de aceeași vârstă, Caroline. Cred că nu are sens să menționez că ambele erau… să zicem MILF.

La un moment dat conversația banală, despre România vs. US, a luat o întorsătură cel puțin interesantă. Caroline a început să se plângă că una dintre tipele de la bar tot încearcă să o sărute și deși nu are o problemă în a face asta cu alte tipe, nu i se părea că tipa respectivă arată așa bine. A ținut de asemenea să-mi menționeze că ea și Sophie fac asta destul de des. În contextul ăsta nu am știut cum să răspund la: „You know, you are really sweet! Are you into girls or boys?”. După 5 minute în care îmi spunea în ce baruri ar trebui să merg, crezând că „I am into boys”, în momentul în care a înțeles că totuși prefer fetele m-a șocat puțin cu două întrebări nevinovate: „Do you do drugs? We are going to my place after this for some cocaine. Do you want to join?”. Nu știu de ce dar m-am simțit nevoit să refuz… nu de alta dar de dimineață trebuia să fiu la birou și oricum…

Când am refuzat-o m-a întrebat dacă prefer tipele mai tinere sau mai în vârstă. Când i-am spus că cele tinere s-a ridicat de la bar și am crezut că s-a simțit ofensată. S-a întors în schimb după 10 minute cu două „pustoaice” de doar 25 de ani pe care mi le-a agățat din cealaltă parte a barului. Una dintre tipe, din Cambodgia, era extrem de drăguță dar… deja era prea mult pentru o singură seară. Mi-am terminat berea și am ieșit din bar.

„Are you sure you don’t want to join? We have some weed if you don’t want to try cocaine!”

Dacă ar fi să stau aici, toate poveștile de până acum de pe blogul ăsta n-ar fi decât niște povești de adormit copiii…

Aștept cele două nopți în NY pentru că, citând pe cineva din seara asta: „San Francisco is like a village compared to New York!”