Too much love will kill you

Too much love will kill you. Inevitabil.

Eu am o problemă. Am multe probleme, obsesii și defecte dar cred că cea mai mare dintre ele este faptul că nu reușesc să fiu singur. Să stau mai mult timp doar eu cu Gelu, fără ieșiri la bere la Argentin, fără întâlniri mai mult sau mai puțin romantice, fără casual sex cu pustoaice cunoscute în club. Reușesc să-mi refuz uneori o bere băută cu o persoană dragă, reușesc chiar să spun nu când mă sună să mă cheme la ea, reușesc uneori chiar să stau o zi singur. Dar cam atât. Nu pot să fac asta timp de câteva zile consecutiv, nu pot să mă retrag „într-o peșteră” și să tip. Chiar dacă îmi propun să stau singur câteva zile nu reușesc decât ca la primul moment de „singurătate” să apelez la cineva să mă scoată din starea aia. Și e atât de simplu acum. Un simplu telefon. Un mail. Un mesaj pe Facebook și „ai scăpat” de singurătate. Îmi dau seama însă că nu fac decât să fug de mine. Cred că mi-e frică de ceva. Mi-e frică de faptul că Gelu nu e decât un animal dependent de alții.

Am vrut ca asta să fie cadoul meu de 24 ani. Două săptămâni izolat într-un loc îndepărtat în care nu puteam decât să-mi pun întrebări la care să răspund. 16 zile în care nu puteam fugi. Mi-am împărțit însă cușca numită India cu alții. Am fost din nou prea laș. La 25 de ani însă vreau să fac asta. Vreau să-mi ofer plăcerea de a mă confrunta cu o stare de singurătate acută. Vreau să ajung în Vietnam singur, fără niciun plan, fără niciun țel, cu aproape nicio legătură cu lumea de aici. Sunt convins că o să ajung după doar 2 zile să am toate sertarele goale și toate conversațiile din ele să fie aruncate într-un câmp de orez. Vreau să ajung să fiu nevoit să pun întrebările la care merită să-mi răspund. Nu vreau ca răspunsul să fie influențat de nevoia de atenție, de cunoaștere sau de sex. Nu vreau să fiu maratonistul care aleargă în jurul lumii ca să se găsească tot pe el. Vreau să fiu maratonistul care aleargă cu el până obosește și apoi trebuie să-l ducă în spate restul drumului.

Aș putea încerca să fac asta și aici. E atât de greu însă să spui nu. Să îți zâmbească cu o privire ciudată în club și tu să nu îi răspunzi. Să te ia la dans și după ce se termină melodia să te întorci la tine pentru că știi că indiferent de ce ai descoperi în spatele zâmbetului ei tu tot un necunoscut o să-ți rămâi. E greu să-ți refuzi fericirea.