Da, sunt un mare porc. Am adesea probleme de conștiință în ceea ce privește lucrurile pe care le fac și care îi afectează pe ceilalți. Da, sunt uneori un nemernic, dar nu te aștepta să decid pentru tine. Nu te aștepta să mă gândesc la faptul că ești sub influența alcoolului când spui Da, sau că tu visezi că o să reușești să mă schimbi și de aceea te expui. La un moment dat Iona spunea: „Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se mai bage nimeni în el cu cuțitul.” Da, ar trebui să existe și nu intru niciodată, cel puțin nu intenționat, cu un cuțit la mine. Nu e vina mea dacă m-ai lăsat să intru acolo și te-ai rănit în coatele mele ascuțite.
Acum mii de ani eram dezbrăcat în brațele ei și ca un virgin convins ce eram am întrebat-o dacă vrea să continuăm. Corpul ei, sărutările, privirea, mângâierile toate spuneau că da, vrea să continuăm, vrea să-și piardă virginitatea cu mine în acel colț de rai pe o pătură pusă pe iarbă proaspăt cosită. Un mic moment de rațiune a făcut-o să spună: „Nu”. Deși în continuare toată ființa ei își dorea mai mult eu m-am oprit. A doua zi s-a uitat la mine și m-a întrebat: „De ce te-ai oprit? Nu știi că tipele trebuie să spună Nu?”
Acum câteva secole după o sticlă de Jack băută cu o pustoaică m-am trezit în pat cu ea. Stăteam dezbrăcat deasupra ei și înainte să desfac prezervativul o întreb dacă e virgină. Mi-a spus că „Da, dar nu contează. Vreau să o facem”. Mi-am dat seama că singurul lucru care ne leagă e o sticlă de whisky așa că m-am pus lângă ea și am luat-o în brațe. Și atât. Nu vroiam ca a doua zi când își va da seama că suntem niște străini să regrete că asta a fost „prima oară” pentru ea. După câteva zile am aflat de la o foarte bună prietenă a ei, și o bună amică de-a mea, că ea chiar voia „să scape” și toată povestea cu mine a făcut-o să fie și mai complexată în privința asta.
Până acum am crezut că e responsabilitatea mea să nu te rănesc. Da, cred în continuare că nu ar trebui să fac nimic premeditat care să te facă să suferi (și atunci când o fac mă simt ca cel mai mare nenorocit). Încercam să nu fac nimic care ar fi fost posibil să le facă să sufere în viitor și așa ajungeam să nu fac aproape nimic… Petreceam aproape tot timpul încercând să nu fac ceva în loc să mi-l petrec încercând să le fac fericite, chiar dacă fericite doar pentru un moment… Mi-am dat seama că nu eu trebuie să decid dacă o să sufere sau nu, e o decizie pe care fiecare trebuie să o ia pentru el. Îți asumi riscul să fii înjunghiat? Ok, o să încerc să nu fac asta dar dacă se întâmplă e un risc pe care ți l-ai asumat.
Eu cred ca daca i-ai fi dat o bucatzica din tine, adica daca ai fi si vorbit cu ea si i-ai fi explicat ce gandesti, atunci gestul tau s-ar fi transformat in ceva benefic pt pushtoaica, chiar daca ea credea ca isi doreste altceva ca sa fie fericita.
Pana la urma eu cred ca suntem datori fata de oamenii la care tinem, datori fata de prietenii nostri etc, sa ii protejam indiferent de ce cred ei ca isi doresc.
Cum ar fi cand iti vine un prieten la tine si iti spune: “vreau sa mor, injunghie-ma te rog!!!” Ce faci atunci? Il omori si iti zici ca si-a asumat riscul ca tu sa il asculti?!
in rest, fain scris… >:D<
Gratarul asta se construieste si el odata cu timpul, se construieste dupa ce mai multi au intrat cu cutitul, ca o reactie de autoaparare. Ca acest gratar sa existe trebuie macar unul sa intre cu cutitul pentru a declansa construirea lui.
Si da, ficare trebuie sa-si asume deciziile luate 🙂
Carmen, exemplul tau nu are legatura cu ce spuneam eu 🙂 Nu l-as fi omorat pentru ca nu as fi vrut sa am probleme cu politia dupa si pentru ca nu as fi avut atat de mult sange rece. Pe de alta parte, nu m-ar fi cautat politia daca faceam sex cu o pustoaica si nici nu aveam probleme de constiinta ca m-am bucurat de niste sani incredibili 😉
Problema expusa de tine are radacini mult mai adanci de cat ti-ai imagina dragul meu.. dar de dragul argumentului putem sa o luam un pic pe campii :).
Faptul ca tu asociezi apriori consecinte unei actiuni sustine oarecum un principiu fundamental, al cauzalitatii, dupa denumirea general adoptata dar totodata a existat un om, David Hume, a carui problema filosofica legata de problema cauzalitatii si a conexiunii necesare nu a fost rezolvata de vreo 270 de ani…
Un sumar al acestei probleme a lui Hume, problema cauzalitatii…
“Hume correctly explains that Humans do not know the ‘Necessary Connexion’ between objects and thus do not know the relationship between cause and effect. This quite simply is the Problem of Causation – that until we know ‘what exists’ and the ‘necessary connexions’ between these things that exist, then it is impossible for Humanity to have certainty of knowledge”
Astfel, chiar daca ai reusi, cumva, ca fiecare femeie din aceasta lume sa isi piarda virginitatea in bratele tale… fizic si metafizic nu exista niciun sens logic sau valoare de orice fel pentru efortul tentativei de a iti proteja iubiovnicele de la o cauzalitate nefericita a acestui act…
Faptul ca incerci sa justifici o experienta cognitiva prin tentativa de a solutiona conexiunea cauzalitatii in cele doua cazuri prezentate de tine este un act pueril care daca nu te conduce la solutionarea unei probleme filosofice veche de mai bine de 270 de ani, practic, asa cum ai mentinut si tu, nu face altceva decat sa iti creeze probleme de constiinta… si probabil ratarea unor partide de sex reusite, not to mention seconds :)…
/filip
Dar poate ne place sa fim ranite, injunghiate sau dezvirginate cu o sticla de Jack alaturi. Asa se invata cum sa pui gratarul la intrarea in suflet. Tu cred ca ti-ai facut datoria.